TAU CROSS - Pillar of Fire

Pillar of Fire FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 21.07.2017
CASA DE DISCURI: Relapse Records
 
9.5
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.5
NOTEAZA ALBUM: 7 voturi

Top 2017: #108
Tau Cross more
Componenta:
Rob (The Baron) Miller - vocals
Michel (Away) Langevin - drums
Andy Lefton - guitars
Jon Misery - guitars
Tom Radio - bass
TRACKLIST:

1. Raising Golem2. Bread and Circuses3. On the Water4. Deep State5. Pillar of Fire6. Killing the King7. A White Horse8. The Big House9. RFID10. Seven Wheels11. What Is a Man
Când Rob „The Baron” Miller a scos în lume deznodământul istoriei Amebix, adică albumul „Sonic Mass” apărut la aproape 25 ani de la precedentul, era clar că muzicianului nu-i păsa de legile nescrise care se stabileau pe scena muzicii extreme şi e foarte probabil să nu se fi preocupat niciodată de ele. Acel crust punk cu scăpări thrashy a venit ca o manifestare naturală în pornirile unei găşti de britanici din anii ’80, nişte indivizi cu ceva talent, viziuni autonome şi bun gust muzical, şi s-a instaurat ca o infleunţă decisivă, a marcat grupuri de la Neurosis la Sepultura, făcând ca acest nume să se bucure de-abia mai târziu de statutul de trupă cult. După 2010 s-a ivit ideea unui nou album Amebix şi lumea tânjea după un „Arise!” partea a doua, dar Miller, alături de noul toboşar, Roy Mayorga, au compus ceva ce nu mai demonstra acea sălbăticie urbană şi nici acea revoltă edificatoare, tendinţe care ar fi făcut ca acest nume să se reinstaureze şi să-şi asigure câţiva ani de vânzări constante şi turnee. Dar ce motive aveau aceşti oameni să se întoarcă în trecut şi să trăiască ce nu mai era de trăit? Amebix a venit cu ceva epic, altfel de heavy metal împletit cu altfel de punk, lăsând loc unui soi de folk nordic, care să aducă o nuanţă fantastică întregului material, ce putea fi interpretat ca un basm sonic plin de învăţături culese parcă din tărâmurile pline de magie şi legende din insula Skye, unde The Baron s-a stabilit şi a devenit un renumit maestru făurar de săbii. 

După 2013, Rob Miller a făcut echipă cu toboşarul extraterestru de la Voivod, Michel „Away” Langevin, dând naştere grupului Tau Cross, care avea să ducă mai departe ceea ce se construise odată cu „Sonic Mass”. În 2015 apărea albumul eponim cu o componentă de ansamblu foarte heavy şi cu riff-uri care aproape te făceau să crezi că albumul respectiv e mai Killing Joke decât însăşi trupa Killing Joke. Însă în vreme ce Killing Joke rămâne un nume gigantic căruia nu i se poate contesta natura, iar influenţa lui asupra muzicii lui Miller nu reprezintă niciun secret pentru nimeni, ceea ce a ieşit din mâinile celor de la Tau Cross trăieşte printr-o energie imensă de sine stătătoare. Cu americanii Jon de la Misery la o chitară, Andy Lefton de la War//Plague la cealaltă şi Tom Radio de la Frustration la bas, Tau Cross continuă defăşurarea intensă de forţe de pe albumul de debut, aşa că luna aceasta ne bucurăm de lansarea celui de-al doilea full length, „Pillar of Fire”, care face abordarea trupei să apară în chip şi mai vehement în urechile ascultătorilor. 

Pun albumul la ascultare şi aud un intro atmosferic demn de diverse explorări urbane care-ţi gâdilă şira spinării cu ceva curiozitate morbidă şi după vreo 40 de secunde, chitarele vin cu cel mai clasic tip de suspans, tobele le intesifică, iar basistul susţine cu nonşalanţă această demarare, exact ca în cel mai adorabil tip de punk şi aşa se anunţă un riff extrem de cinstit, care trăieşte ca o mostră de punk şi heavy metal în acelaşi timp. Curând intră şi vocea decisivă a lui Miller, cu acel ton oarecum aspru care determină foarte multă lume să-l compare cu marele Lemmy. Văd apoi că piesa se cheamă „Raising Golem” şi mă entuziasmez şi mai mult faţă de ceea ce aud. În toate cele care l-au implicat pe Rob Miller, temele lirice au reprezentat elemente substanţiale care au arătat viziuni foarte deschise, au descris lumea înconjurătoare fără artificii, atingând tot felul de esenţe ce pot fi discutate de orice fel de filozof şi judecate de orice fel de individ. Mitul golemului şi legendele sale talmudice m-au fascinat în mod particular graţie principiului după care omul creează ceva distructiv prin natura sa nesăbuită şi apoi frica îl înjoseşte, pierde controlul asupra creaţiei, în vreme ce apariţia golemului face uitată orice noţiune de echilibru. Aşa că, de la romanul lui Gustav Meyrink, la filmele expresioniste ale lui Paul Wegener şi la distopia cinematografică a polonezului Piotr Szulkin, am devorat această figură mitică plăsmuită din lut şi transformările ei ulterioare şi de fiecare dată când alţi artişti fac referire la ea, am un sentiment extraordinar, în ciuda teroarei care se poate asocia cu imaginea golemului. M-am bucurat la spectacolul teatral pus în scenă de Vulture Industries şi bazat pe metaforele izvorâte din fabricarea golemului, iar acum, piesa de la Tau Cross mă aduce în aceeaşi stare. 

Următoarele piese de pe „Pillar of Fire” adună o grămadă de tendinţe grandioase din muzica rock şi metal. Cântece ca „Bread and Circuses” sau „Deep State” pot aminti de fragmente mai temperate din anii de glorie ai celor de la Slayer ori Kreator, iar în alte momente se pot identifica reprezentări tipice unui death metal în mid-tempo, însă toate sunt cumva cuprinse de elemente ale post-punk-ului. Piesele merg pe fire destul de simple aparent, uneori găseşti structuri 4/4 care au o expresivitate ce nu-ţi dă pace. Vorbim de genul acela de riff-uri şi ritmuri care pur şi simplu nu pot fi refuzate de anumite minţi. Fiecare cântec are un climax care te face să vrei să cânţi cu The Baron şi să dai mai departe ceea ce vocea îţi transmite. Glasul lui Baron se situează în cea mai mare parte între asprimea de care spuneam mai devreme şi între un clean aproape vorbit, iar alteori este total clean şi, deşi deţine o amprentă individuală, te poate trimite un pic şi în lumea veche a vocaliştilor goth ori chiar în dimensiunea country. 

Părţile folk nu lipsesc nici în cazul „Pillar of Fire” şi din nou avem nişte momente acustice care generează o dinamică aparte în întreaga construcţie muzicală. Se pare că Tau Cross poate compune un imn pe fiecare album. Pe discul de debut aveam piesa „We Control the Fear”, pe care mi-ar fi plăcut să o aud cântată la unison de mulţimi pe arene mari sau în cadrul protestelor cu rătăciri pe străzi, fiindcă mi-am închipuit pentru câteva secunde ce rol important ar avea un asemenea ritual de acceptare a condiţiei umane şi de împotrivire faţă de frică prin rostirea unui simplu vers. Am visat la un astfel de moment, dar ştiu că din varii motive nu are să se întâmple. Pe albumul nou însă este piesa de titlu cea care vine cu cea mai mare doză de solemnitate, de data asta lăsând loc unei tristeţi mai adânci, însă din nou e vorba despre fapte care se petrec pur şi simplu, drept pentru care ar fi frumos să fie acceptate. „Oh no, they are burning their gods again,” aşa începe, cu o interpretare gravă dată de Miller şi cu o execuţie intrumentală care face fiinţa să se cutremure. Este o piesă pentru care nu mai funcţionează nicio altă referinţă muzicală, un moment dramatic al prezentului care ar merita să se facă cunoscut mulţimilor prin posturi de radio şi tot felul de canale populare, dar ştim din nou că asta nu se poate întâmpla. Muzica asta şi poezia din ea conturează o oglindă în care mai nimeni nu vrea să-şi găsească reflecţia şi parca synth-ul de la finalul piesei îmi exprimă gândul ăsta. 

După asta urmează o altă piesă mare de pe acest material, „Killing the Kings”, un alt monument de sugestivitate care reînvie puterea pură a rockului englez. La fel pot spune şi despre „RIFD” unde chitarele fac o întrecere fenomanală, iar Away le ghidează înspre un univers dominat de fenomene explozive. Este minunat felul în care acest toboşar punctează grupurile de măsuri şi chiar dacă pe cele mai multe dintre piese abordarea sa poate trece ca una ce nu iese prea mult din tipare, eu cred că tehnica lui este totuşi foarte responsabilă de valul de energie care caracterizează acest release. Dacă nu l-aş fi văzut live cu trupa asta, poate n-aş fi înţeles exact ce se întâmplă acolo, fiindcă urechea unui non-muzician scapă cu uşurinţă detalii, însă cu sunet de show, când sunetul tobelor e pregnant şi există ocazia de a vizualiza mişcările, perspectiva se schimbă total. 

Mai cred de asemenea că producţia „Pillar of Fire” este potrivită, nu pare a fi ceva pretenţios, însă nu simt să lipsească ceva în materie de tonuri sau echilibru instrumental, deci este un album perfect. Nu mai am nimic de spus decât că discul cere să fie ascultat la un volum considerabil şi poate ne întâlnim o dată mai mulţi şi încercăm să cădem de acord asupra faptul că… „We control the fear.”
 
 

Gina S. more Nota: 9.5


Posted at 15:23 |  18 Iulie 2017  | 1 Comentarii  | 5135 Vizualizari

Comenteaza la: Pillar of Fire

COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Har

Trupa: Dordeduh
Aparitie: 29.05.2021
Casa de discuri: Prophecy Productions
 - Har
TRACKLIST
01. Timpul întâilor02. În vielistea uitarii03. Descânt04. Calea magilor05. Vraci de nord06. Desferecat07. De neam vergur08. Vaznesit

Obarsie

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 12.02.2021
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II

Long Day Good Night

Trupa: Fates Warning
Aparitie: 06.11.2020
Casa de discuri:
 - Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song

Grandeur

Trupa: White Walls
Aparitie: 23.10.2020
Casa de discuri:
 - Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre

Gloria

Trupa: The Mono Jacks
Aparitie: 26.01.2020
Casa de discuri:
 - Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor

The God-Shaped Void

Trupa: Psychotic Waltz
Aparitie: 14.02.2020
Casa de discuri: InsideOut
 - The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence