NEOSPASTICS - Plasticlove

Spastics-rock sau Type O Negative combinat cu Marilyn Manson - aceasta este descrierea atribuita muzicii practicate de trupa Neospastics de catre casa lor de discuri, Napalm Records. Pe cat de ciudata este catalogarea lor, pe atat de bizar este si acest album. Plasticlove reprezinta discul de debut al elvetienilor ce isi spun Neospastics, un grup relativ nou, infiintat in 1999.

Sincer sa fiu, pana sa introduc CD-ul in player si analizand doar coperta ma asteptam la ce e mai rau, dar cu siguranta nu ma asteptam la un sound atat de surprinzator.

Greu de incadrat intr-un anumit gen muzical, se poate spune ca Plasticlove se situeaza in zona unui dark rock industrial/alternativ cu multe influente din aria goth germana dar care isi extrage seva si din new-wave-ul anilor '80 (similitudinile cu Iggy Pop sau David Bowie sesizandu-se cu usurinta). Insa acest album mi-a adus cel mai mult aminte de ultimele discuri ale germanilor Pyogenesis (grup care a avut un cuvant important de spus in zona gotica, dar care a fost ulterior indelung blamat pentru reorientarea stilistica catre zona pop/punk).

Piesele sunt foarte interesante si, desi bazate pe o structura simplista, cateva compozitii devin chiar captivante, iar refrenul lor iti staruie in minte si dupa ce ele s-au incheiat (Songs For Assholes, Leave Me, Reload ). Cele 13 piese se impart in doua categorii, melodii saltarete, cu valente punk si compozitii cu un tempo mai lent, cu o aura intunecata ce creaza intr-adevar o atmosfera specifica unui disc Type O Negative. O mentiune speciala merita si piesa 13, Dance Another Day , un remix realizat de catre Tilo Wolff (Lacrimosa), o secventa excelenta pentru club (se pare ca elvetienii au deja un succes foarte mare in cluburile de profil nemtesti).

Desi nu toate piesele sunt convingatoare, iar cele cu durata peste 5 minute tind sa devina plictisitoare prin repetarea unor pasaje, pe Plasticlove gasim suficiente bucati care merita toata atentia. Muzica se concentreaza in jurul vocilor si al clapei, aceste componente detinand controlul, iar chitara, basul si bateria avand mai mult rolul de sustinere ritmica a melodiilor. Productia are un aer "ruginit", specific unor discuri de glam sau alternativ, fapt care aduce un plus de culoare sound-ului.

Plasticlove constituie fara indoiala un album neobisnuit, original si care iese in evidenta intr-o scena de multe ori monotona. Cu siguranta insa nu este un disc recomandat "metalistilor adevarati" sau celor cu prejudecati muzicale.

Dragos P. Nota: 9