DARKSEED - Poison Awaits

Darkseed si-au atins virful popularitatii in anii 90, cu Spellcraft, o combinatie convingatoare si nemaiauzita de gothic metal cu speed'n'thrash  Pina in 2000, cind Stefan Hertrich (voce, chitara) i-a condus spre electro-gothic metal, timpul i-a mai prins din urma - Paradise Lost si Evereve deja incercasera asa ceva - dar albumul (Diving into Darkness) a fost, totusi o reusita. Poison Awaits ii gaseste aproximativ in aceeasi zona comoda, chiar daca Hertrich a fost inlocuit de tobarul de pe primul album - Harald Winkler recalificat drept vocal.

La fel ca intreg conceptul muzical, vocea lui Winkler nu da prea mari emotii, se inscrie in linia obisnuita a genului, in cea mai mare parte melodica, rar dublata de growluri discrete. Clapele si chitarile isi impart egal intiietatea in sustinerea structurii pieselor si chiar au si citeva momente solo decente (cel de pe Incinerate e chiar remarcabil). Dar nimeni nu are pretentii de complexitate sau virtuozitate, totul este pastrat simplu, cu accentul pe liniile melodice melancolice, demers, in majoritatea cazurilor incununat de succes. Doar prima piesa e cu adevara banala, restul au fiecare cite ceva cu care atrag atentia (in general refrenul sau atmosfera), fie ca sunt mai lente sau mai dinamice, dar parca Incinerate, Seeds of Sorrow, A Dual Pact, Torn to Shatters si King in the Sun mi-au placut cel mai mult.

Principala problema a discului este previzibilitatea. Nu as merge pina la a zice ca e lipsit de originalitate, dar trebuie sa va spun ca in cea mai mare parte a timpului m-a dus cu gindul la o gramada de alte trupe, cu Paradise Lost (One Second), Evereve (Regret), Crematory (Act Seven) si Secret Discovery in frunte. Nu din cauza ca ar copia, ci din cauza ca se limiteaza la o zona muzicala care risca sa va para extrem de familiara. Daca asta nu va deranjeaza insemna ca o sa va placa Poison Awaits, asa cum mi-a placut si mie.

Klawz Nota: 8.5