IMAGIKA - Portrait of a Hanged Man

Cu vreo 200 de ani in urma, la rascruci de drumuri puteau fi admirate deseori spanzuratori de care atarnau cadavre in diverse stadii de putrefactie, pe care stateau si se infruptau corbi si alte pasari necrofage. Stapanitorii din acea perioada considerau ca imaginea respectiva ii va determina pe posibilii infractori sa-si depaseasca tentatiile. Aceasta imagine sinistra a fost considerata de Imagika potrivita pentru un album de thrash bazat pe teme intunecate.

Temele versurilor nu se reflecta insa si in atmosfera pieselor de pe album. Desi muzica are o doza moderata de agresivitate, nu este foarte depresiva. De fapt ,daca ar trebui sa caracterizez ce fac Imagika pe acest album, as recurge la o comparatie din universal culinar (fara nici o legatura cu imaginea de pe coperta). Muzica de pe Portrait of a Hanged Man seamana cu o mancare chinezeasca, mai precis cu puiul (sau porcul, vita daca vreti) cu cinci arome. Locul bazei – adica a sosului de soia omniprezent in mancarurile chinezesti este detinut de bay area thrash iar cele cinci (sau chiar mai multe arome) sunt diverse elemente de hard rock, death metal, power metal, neo-thrash si alte genuri care condimenteaza subtil albumul.  Pe primele piese de pilda vocalistul care se inspira din stilul lui Gillan, Coverdale dar si al lui James Hetfield si isi condimenteaza prestatiile si cu cateva growling-uri (fara sa exagereze in aceasta directie). Albumul are un ritm rapid, trepidant, osciland in general intre thrash si power (ceva asemanator dar cu mai putine influente din alte stiluri au incercat si Gamma Bomb) dar alunecand din cand in cand si spre zona true sau heavy si introducand chiar cateva acorduri death.

Din pacate, chiar daca are potential, Portrait of a Hanged Man sufera din cauza unei lipse de inspiratie. Debuteaza in forta  cu o piesa superba – Scared to Death care cuprinde tot ce-ti poti dori – riff-uri inspirate, un chorus catchy, solouri antrenante de chitara si un amestec delicios de stiluri. Nu toate piesele care urmeaza se ridica insa la acelasi nivel. Majoritatea sunt energice si agreabile, insa refrenele nu mai sunt de fiecare data atat de memorabile ca in cazul primei piese. In majoritatea pieselor se remarca cei doi chitaristi, care reusesc sa le salveze pe toate prin riff-uri si solouri interesante sau cel putin mediocre. Lipsa refrenelor catchy face insa ca cele mai multe piese sa nu ramana in memorie si sa para monotone. Albumul poate fi ascultat cu placere, insa aceasta carenta face din el un album mediocru.

Daca Imagika ar fi fost la primul album, as fi spus ca e o mare speranta in zona neo-thrash-ului. Acesta este insa al cincelea album ,asa ca nu cred ca sunt prea multe sperante ca trupa sa produca o capodopera in viitor. Totusi, ascultand albumul, poti intrevedea, din cand in cand, sclipiri de geniu iar unele piese te fac sa dai din cap cu entuziasm. Din pacate, in economia albumului acestea sunt prea putine.

Arthur Nota: 7.5