RAINSTORM PROJECT - Purple Eyes

Ma intreb de ce or fi considerat cei de la Whiteless Records oportun sa trimita acest promo unui site care incepe cu prefixul "metal". Poate ca vreo redactie cu un profil pop/rock ar fi fost mai intelegatoare cu acesti fani Richie Blacksmore's Night, dirijati de Thomas Pihale. Sau orice fel de publicitate e buna?

Thomas Pihale s-a apucat de chitara dupa ce a vazut Deep Purple in concert la Munchen si incepind din 1994 a cintat prin vreo trei trupe germane de coveruri (printre care Shylock si Blind Fate). Acuma recent si-a dat seama ca a venit momentul sa isi faca ideile originale cunoscute si a adunat un grup de amici, printre care basistul lui Richie Blackmore, Bob Curiano (care este si un producator respectat pentru colaborarile sale cu Backstreet Boys printre altii), vocalistul Henning Schwarzhoff si Sabrina Pihale, sora sa. Din 2004 si pina in 2006 au tot inregistrat la piesele lui Thomas, si iata-i acum gata sa arunce pe piata acest disc, Purple Eyes, sub mult prea furtunosul nume de Rainstorm Project.

Dat fiind faptul ca am abordat acest disc cu suspiciune, prima piesa a fost o surpriza placuta. Un hard rock traditional, un riff Deep Purple, desigur, dar fredonabil, prietenesc, antrenant, voce potrivita (un fel de Dio la jumatate din capacitate), solouri saltarete, o orga hammond pe dedesubt si versuri ce au darul de a stirni voia buna. Este vorba despre un politist care isi bate nevasta si consuma alcool, un personaj detestabil, despre care vocalul Schwartzkopf concluzioneaza fara menajamente "he's an asshole/nothing more to say/about that piece of shit". Piesa a doua suna inca si mai bine, nu degeaba i-au atasat supranumele de "radio hit" in prezentare. E un candid cintec de dragoste a carui melodie irezistibila face uitata domolirea distorsului chitarii.

Chiar cind incepusem sa ma instalez confortabil in auditia acestui disc si sa imi fac autocritica pentru ca am avut prejudecati, Thomas Pihale si ai sai au intors si celalalt obraz al personalitatii lor muzicale, cel al compozitiilor sovaielnice, al aranjamentelor paupere si al melodiilor stingace, si l-au tinut intors spre mine pina la final. Intra in actiune sora lui Thomas Pihale, Sabrina, care s-a lasat foarte greu convinsa sa participe la acest proiect. De ce? Asta nu ni se explica, dar oricine isi poate face o parere, ascultind piesele pe care le cinta, sunt multicele. Incepind cu piesa de titlu, Purple Eyes, ale carei semnificatii inca am probleme in a le deslusi, in ciuda ajutorului copertii exemplificatoare. Majoritatea pieselor sunt balade care curg monoton, fara sa deranjeze pe nimeni. Poate doar pe cei care sunt atenti la versurile sabotate de modestia cunostintelor de limba engleza ale autorului. Living in Hell e singura mai nervoasa, desi nervos e cuvint mare. Pe la jumatate toti se opresc si il lasa pe Thomas sa faca un fel de... solo... sau nu imi dau seama, loveste cite o nota din cind in cind, intr-o ordine care dupa parerea mea nu e deloc armonioasa. Scoundrel Days e o preluare A-ha, nu am ascultat varianta originala, dar sunt aproape sigur ca o prefer. Tell Me Why e o instrumentala de-a lui Blackmore pe nume Memming careia i-au pus niste versuri amuzante prin candoarea lor. Alerik´s Daughter e o instrumentala in care Thomas Pihale probabil ca doreste sa isi demonstreze virtuozitatea. Sau poate sensibilitatea? Nu imi este clar, pentru ca nu am inteles.

Pina la urma, cu exceptia a doua piese, albumul asta este exact asa cum ma asteptam sa fie: la limita de jos a mediocritatii. De-aia mi-a ramas mie de facut, dupa ce si-a ales fiecare ce i s-a parut interesant. Nu vad pe vreunul dintre cititorii acestui site dind peste el, dar daca totusi, se intimpla imprevizibilul, sfatul meu este sa-l opriti dupa primele doua piese.

Klawz Nota: 6.5