FLOWING TEARS - Razorbliss

Modern Gothic Metal, aceasta ar fi descrierea pe scurt a ultimului album produs de Flowing Tears. Continuand pe linia trasata de Serpentine, trupetii ne adancesc si mai mult intr-un univers plin de melancolie, sustinut de o orchestratie inteligent construita in jurul vocii lui Helen Vogt. Dupa plecarea vocalistei Stefanie Duchene, trupa nu a capitulat si timp de 6 luni au fost in cautarea unei noi voci, potrivite cu stilul lor. Cautarile au fost fructuoase, pentru ca pe langa o noua vocalista baietii au gasit in persoana Helenei si o sursa de energie si inspiratie: ".. A fost ca si cum abia atunci am infiintat formatia. Totul era nou si totul era posibil ... " (Benjamin)

Albumul incepe cu piesa ce ii da si numele, piesa ce pe mine m-a impresionat foarte tare, primul gand a fost la vechiul Always al trupei The Gathering, spunandu-mi ca daca tot albumul continua asa, avem cu siguranta una dintre revelatiile acestui an. Clapa sustine cu maiestrie senzatia de curgere, de contopire, un sentiment foarte ciudat, amplificat si de vocea grava a Helenei. Mai mult decat atat, urmatoarea piesa schimba putin registrul melodic, clapa nu mai intervine decat pentru sustinere (ca in majoritatea celorlalte piese in afara de Firedream unde are din nou un rol principal), in schimb avem de-a face cu o piesa mult mai heavy, sprijinita si de vocea lui Dirk Thurisch de la Angel Dust. Albumul reprezinta o imbinare excelenta de piese calde, atmosferice cu riffuri taioase care dovedesc apartenenta la filonul metalic al trupei, peste toate facandu-si simtita productia de prima mana a lui Waldemar Sorychta.

La o prima ascultare sunt ferm convins ca pentru fiecare vor exista cel putin 2-3 piese favorite. Ce m-a facut sa ma intorc la acest album (de foarte multe ori) a fost piesa Ballad of a Lonely God . Incredibil timbrul vocal al acestei noi achizitii, piesa este una din cele mai triste de pe album, introspectiva si totodata datatoare de forta.

Nu are cum sa nu iti placa albumul: structura pieselor este bine gandita (de cele mai multe ori la modul clasic strofa-refren-strofa), nici foarte simfonica nici prea simplista, rifuri heavy, sectie ritmica impecabila, voce extraordinara si peste toate o claviatura care completeaza perfect mesajul transmis de trupa: metal melodic si plin de emotie.

SkyDancer Nota: 8