ESSENCE OF SORROW - Reflections of the Obscure

Sper ca nu aveti nimic impotriva unor trupe formate din tipi care mai cinta si cu alti indivizi care, la rindul lor, colaboreaza cu alti insi care lucreaza cu primii, dar nu aceleasi trupe. Pentru ca Essence of Sorrow este chiar un astfel de proiect, aparut pentru ca Jani Stefanovic este un chitarist finlandez care nu poate sta o clipa locului, desi are deja doua trupe care beneficiaza de pe urma freneziei sale creative (Divinefire si Miseration). Alt motiv ar mai fi acela ca, zic eu, Mats Leven (Therion, Abstract Algebra, Malmsteen, etc) si-a propus sa apara pe jumatate din albumele de metal melodic scandinav. Nu va lasati pacaliti de statutul de invitat pe care il are pe acest disc, pentru ca el se simte ca acasa si cinta 5 din cele 8 piese cu voce, lasindu-i titularului, Christian Palin (Random Eyes), doar 3. Ceea ce nu e deloc un lucru rau, pentru ca daca ai alaturi o asemenea forta (vocala) a naturii ca Leven, e greu s-o dai in bara.

Cei care il cunosc cit de cit pe Jani Stefanovic stiu ca ii place sa amestece metalul melodic cu cel brutal, asa ca nu vor fi surprinsi ca face la fel si cu ocazia acestui disc. Riffurile lui sunt aspre si grele, cu un ton de chitara mai potrivit pentru un death metal, sustinute de tobe apasate, cu pedala dubla apasata si ea des. Dar rezultatul este, pina la urma melodios, indulcit de traditionalele clape si de liniile vocale specifice power metalului european, asa cum a fost el consfintit de Helloween, Stratovarius, Hammerfall, Sonata Arctica. Mats Leven ne duce cu gindul la refrenele pe care le cinta cu Malmsteen, in timp ce Christian Palin se apropie de felul de a cinta al lui Kotipelto. Sunt destule motive care sa ii faca pe unii sa compare Essence of Sorrow cu Evergrey - combinatia riffuri grele cu tendinte proggy/refrene melodice/clape atmosferice - dar mie asemanarea nu mi se pare prea evidenta. Desi fiecare piesa are cite un pasaj interesant, prea putine sunt inspirate de un capat la celalalt (Face of Death, Hollow, Trail of Tears), iar marea majoritate a riffurilor sunt banale. Solouri avem din belsug, si de clapa si de chitara, unele apar cind nu te astepti, dar toate se grabesc sa treaca repede in uitare. Ultima piesa - Come Serenity -  merita discutata aparte: e instrumentala si lasa sa se intrezareasca slabiciunea lui Jani pentru piese Dream Theater mai vechi, ca Surrounded sau Space Dye Vest, slabiciune pe care o inteleg si impartasesc intru totul.

Va las acum, dar inainte sa plec va zic printre usa ca Reflection of the Obscure e un albumas ok, placut la ascultare, dar care se ineaca rapid in suvoiul de productii discografice care inunda constant piata metalica actuala. Totusi, e o placuta reintilnire cu Mats Leven.

Klawz Nota: 7