OVERKILL - ReliXIV

Batrani si nelinistiti

"WE DON'T CARE WHAT YOU SAY! FUCK YOU!" e un vers care pare sa rezume intreaga filosofie muzicala a celor de la Overkill.

Infiintati in 1978 din ramasitele mai multor trupe punk, Overkill implinesc anul acesta 20 ani de la editarea primului lor album si 20 ani de refuz sistematic al compromisului in ceea ce priveste thrash metal-ul.

Nu va ascund ca am fost un fan devotat al acestei trupe. Fanii, in nebunia lor, sunt oamenii aia care stiu pe de rost cativa giga de cifre si texte referitoare la trupa lor favorita. Intre timp m-a lasat memoria, asa ca am retrogradat la statutul de pasionat al muzicii Overkill.

Asa pasionat cum sunt, admit ca Overkill sunt genul "love it or hate it". Nu se abat niciodata de la stilul lor, deci nu recruteaza masiv si nici nu au pierderi masive de fani. Sunt agresivi, directi, cu versuri la limita naivitatii; sunt, in acelasi timp, groovy, generatori de head-banging si minunati in concert.

Cel mai recent album - "ReliXIV", din fericire sau nefericire, le reconfirma ideologia. E un album pe care si l-au produs ei insisi, cu sound-ul thrash de la inceputul anilor '90.

"ReliXIV" e fel de recapitulare a activitatii muzicale Overkill. Piese ca "Within Your Eyes", "Loaded Rack" sau "A Pound of Flesh" sunt puternice, simple si la obiect - thrash adevarat; "Keeper", "The Mark" si "Play The Ace" dau culoare si pun in valoare groove bass-ul lui DD Verni (al doilea stalp de rezistenta al trupei, alaturi de vocalul Bobby "Blitz" Ellsworth).

In fine, ultima piesa - "Old School" - e o melodie cu influente punk, un "remeber" al parcursului Overkill de la cluburile newyork-eze L'Amour sau The Ritz la albumele care i-au consacrat ulterior la scara mondiala.

Cate ceva nou in acest album? Da, Bobby "Blitz" e acompaniat ceva mai des de alte voci din trupa, sunetul e un pic mai taios, chitaristul Dave Linsk ne ofera solo-uri foarte bune - chiar si pe punkereala din "Old School".

Dar Overkill raman, in continuare, prizonerii paradoxului: calitatea lor de baza e si defectul care ii impiedica sa se reinventeze. Iti ofera o repriza de metal adevarat, dar nu izbutesc sa treaca in prelungiri.

I-as acorda acestui album un 8, constient ca asupra mea apasa verdictul Overkill: "We dont' care what you say!". Speram ca se limiteaza la atat :).

P.S. Pe 1 august Overkill vin in Bulgaria, la Sofia. V-as recomanda din toata inima sa mergeti. I-am vazut in concert la Praga: sunt extraordinari

Tzugu Nota: 8