L.O.S.T. - Remains of Pain

Cum spuneam si in cronica dedicata concertului de pe 4 decembrie, era necesar ca L.O.S.T. sa apara pe piata noastra, saraca in materiale metalice, cu un album. Trupa si-a dovedit potentialul pe E.P.-ul din 2005, Last Breath, asa ca nici noul disc Remains Of  Pain nu se lasa mai prejos.

Ca stil si influente, L.O.S.T. s-ar situa in zona death metalului melodic, nici mai mult nici mai putin, materialul fiind  indulcit de clapa omniprezenta pe toate piesele, de aici rezultand melodicul de care pomeneam mai sus.

Discul este alcatuit din piese scurte, cu o durata medie de 3 minute (One More Time este cea mai lunga – peste 6 minute) ceea ce sugereaza un material compact si care nu se simte dator sa demonstreze ceva cuiva. Din punctul meu de vedere, cea mai buna piesa de pe acest album este O viata, (singura cantata in limba romana) plina de elemente ce definesc stilul L.O.S.T., aici in cea mai buna combinatie: efecte de studio si o clapa aproape gotica la inceput pentru ca apoi sa ne intalnim cu growlul lui BB Hanneman, care proclameaza versuri ca:
“Momentul e azi, lumina persista iar eu
Incerc sa vreau, sa pot, privirea s-o intorc…
As vrea sa cred ca maine va fi o zi
In care vom fi la fel ca azi, ca ieri.
Cand aud astfel de exprimari lirice, nu pot sa nu ma gandesc la pesimismul si furia trupelor romanesti post-89 care refulau din toti porii de toate frustrarile posibile. Ceea ce propun L.O.S.T. pe albumul lor nu este complexitate, virtuozitate sau multa originalitate, ci o reactualizare a acelor sentimente de furie incipienta, dramatica, lucruri pe care eu nu le-am prins, dar pe care le gasesc extrem de interesante.
Aceleasi momente le-am regasit pe Away sau Remains of Pain, unde clapele in combinatie cu tobele suna remarcabil si am sesizat mici momente care aduc aminte de Celelalte Cuvinte (Se lasa rau din 1992). Albumul de fata este unul dintre putinele audiate de mine in care clapa joaca cu adevarat un rol important, atat ca atmosfera, cat si ca element de creatie.

Nu stiu daca exista metal romanesc old school (astept injuraturile de rigoare pentru indrazneala asta), insa L.O.S.T., premeditat sau nu, reusesc sa induca ideea de scoala veche, de un timp pierdut (lost) iremediabil si prefer sa inchei un pic altfel:
We are away
Away from each other
We are away
But still in our lives
We’re not away
The past lives forever
But you are away
Away…
Simplu, dar frumos.

Bogdan Drumea Nota: 8.5