NEVERLAND - Reversing Time

Merge vorba ca europenii nu stiu sa fie uniti muzical si se tot sapa, numeroasele editii ale faimosului concurs Eurovision aratand profunda legatura dintre culturi (in realitate o cacealma identitara). Dar uite ca se poate ca din doua culturi diferite sa se nasca un proaspat si interesant proiect muzical: turcii de la Dreamtone (metal progresiv) si cantareata de origine greaca Iris Mavraki (soprana). In plus, accentele clasice sunt aduse de Orchestra Simfonica din Istanbul.
Se pare ca otomanii asupritori de meleaguri romane au lasat deoparte spiritul razboinic dar nu si pe cel cuceritor, pentru ca odata cu acest nou proiect numit Dreamtone and Iris Mavraki’s Neverland, spera sa castige foarte mult teren. Dupa cum afirma si chitaristul trupei, Onur Özkoç: “ Sincer nu vad (sau nu vreau sa vad) Neverland doar ca un act muzical local.” Tot asa, luandu-ne dupa descrierea sa, am putea defini noul concept drept “ un rock simfonic cu sunet de metale”.
Surpriza albumului Reversing Time sunt cele trei voci invitate: Hansi Kursch (Blind Guardian), Mike Baker si Gary Wehrkamp (Shadow Gallery) si Tom Englund (Evergrey).
Albumul are o compozitie solida, fara repetitii suparatoare si fara deja-vu-uri. In cel mai rau caz deja-vu-urile sunt doar franturi din care se desprind adevaratele creatii Neverland.
Necontenit si interesant se imbina pasajele clasice cu cele metalice, asemeni intamplarilor dintr-o poveste nemuritoare.
Piesele in sine, fara logica aranjamentelor in playlist, sunt diferite ca gen. Legate prind bine impreuna si creaza un ciudat melanj de simfonic pur, power, pop, folklor si metal. Un lucru firesc gandindu-ne ca influentele Neverland pornesc de la In Flames si Blind Guardian, trec prin Dvorak si J.S. Bach, oprindu-se surpinzator prin zona Aerosmith si Michael Jackson.
To lose the sun il are pe Hansi drept voce si spune in stilul binecunoscut Guardian povestea unui tata care vrea sa intoarca timpul pentru a evita moartea fiului sau.
Black Water abunda in pasaje clasice de pian.
Mountain of Judgement este o transpunere lirico-poetica.
Mountain of Joy rabufneste printr-un power metal foarte catchy.
Transcending miracle este mistica, incarcata de riffuri grave de ghitari si pasaje progresive, din punctul meu de vedere este elementul cheie al albumului. Saxofonul apare drept cel mai exotic instrument folosit vreodata in metalul simfonic si mi se pare o experienta unica.
(+) original, solid, armonios atat la nivel muzical cat si la nivel grafic
(-) nimic care sa-mi vina in minte

Advent Nota: 9