ARCH ENEMY - Rise of the Tyrant

Arch Enemy este genul de trupa de la care te astepti ca fiecare piesa sa te loveasca imediat si sa iti imprime in memorie refrenul sau macar un riff, un solo de chitara. Daca acest lucru nu se intampla dupa ce audiezi un intreg album, iti poti da seama ca ceva este in neregula cu acest disc.
Ceea ce face Rise Of The Tyrant diferit fata de precedentele trei albume este tocmai faptul ca nu reuseste sa aduca nimic nou, ci doar sa recicleze intr-o maniera mai degraba nefericita formule si riff-uri care le-au adus succes. Extrem de monoton, pana la punctul de a nu putea deosebi o piesa de alta, albumul arata ca rezultatul muncii unei trupe lipsite de entuziasm si inspiratie.
Probabil ca statutul de superstar si prezenta constanta pe copertile revistelor de metal le-au afectat cumva celor de la Arch Enemy capacitatea de a compune piese memorabile, altfel nu imi pot explica acest accident care poarta numele Rise of The Tyrants.
Un lucru nu poate fi negat insa de nimeni, fratii Amott sunt niste chitaristi extrem de talentati, iar sinergia dintre ei functioneaza fenomenal chiar si pe niste piese mediocre cum sunt cele de fata. In schimb, vocea Angelei Gossow pare fortata, isi propune sa sune mai feroce ca niciodata, dar nu reuseste decat sa fie artificiala si in cele din urma deranjanta. In mod cu totul bizar nici productia lui Fredrik Nordstrom nu straluceste cu nimic, ba dimpotriva, lasa impresia unui disc mai degraba nefinisat, facut in graba. Asadar, in anul de gratie 2007, Arch Enemy reusesc o contra perdormanta -  sa isi treaca in discografie cel mai slab produs din intreaga lor cariera.
(+) cateva solo-uri si riff-uri de chitara
(-) neinspirat, repetitiv, productie nefericita

Dragos P. Nota: 7