AMBERIAN DAWN - River of Tuoni

Aviz, pentru a nu plictisi pe nimeni: este vorba de female-fronted power metal made in Finland. Bun, asta a fost partea cea mai grea. Din fericire, nu este vorba de o alta copie Nightwish, desi modul de canta al lui Heidi Parviainen este cel de opera, in exclusivitate – aici am totusi o obiectie, putina diversitate la o voce atat de frumoasa nu ar strica. Pentru mine insa nu vocea mi s-a parut elementul forte, ci duelurile chitara-clape, inspirate, interesante si antrenante. In special partile de intro de care beneficiaza majoritatea pieselor (excelente la River of Tuoni, Wings Are My Eyes, Valkyries si Sunrise) si pasajele de pe final din Evil Inside Me, Fate of the Maiden, My Only Star si The Curse (spre progresiv) arata cat de mult s-a pus accentul pe acest lucru si cat s-a incercat ca partea instrumentala sa nu fie surclasata de voce.

Piesa-titlu, de inceput, este clar printre cele mai bune, probabil motiv din care a fost disponibila pe MySpace cu ceva timp inainte de lansarea albumului, dar si Lullaby si Valkyries sunt in aceeasi factura – melodioase, catchy, versuri frumoase si cu un balans reusit intre voce, chitara, clape si sectia ritmica. Fate of the Maiden si The Curse sunt dinamice, rapide si-mi plac cel mai mult, iar Passing Bells are tenta unui mars funebru, e mai doomy, dar usor de retinut. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar Amberian Dawn nu s-au bagat la arnajamente instrumentale foarte complexe si bombastice, cu exceptia unor fragmente mai tehnice totul fiind simplu, catchy, natural si sincer, suficient de metal si de energic cat sa nu cada in siropos, la acestea adaugandu-se si un sunet cristal.

(+) pe felia lor sunt chiar buni, mai ales ca este vorba de un debut...
(-) ... dar felia asta e cam limitata.

Mad Nota: 8