ENSLAVED - Ruun

Am apreciat intotdeauna trupele care nu s-au limitat la a-si recicla ideile, dar care nici nu au schimbat radical stilul incat sa devina de nerecunoscut. Enslaved este un grup care a evoluat constant, incorporand cu fiecare album elemente noi, metamorfoza sa fiind cu atat mai impresionanta cu cat a pastrat permanent in structura pieselor sale esenta care face imediat recognoscibila trupa.

In ultimii ani termenul "progresiv" a devenit definitoriu in etichetarea albumelor Enslaved, in 2003 norvegienii reusind prin albumul Below The Lights sa atinga balansul perfect intre agresivitatea pagana a viking metal-ului si influentele progresive de factura psihedelica. Isa (2004) s-a dovedit aproape la fel de inspirat ca si predecesorul sau, dar a indepartat semnificativ muzica Enslaved de black metal.

O prima auditie a lui Ruun are darul de a te lamuri imediat ca discul nu se vrea o simpla continuare a lui Isa. In timp ce albumul anterior era inconjurat de o aura enigmatica, misterioasa, care se putea dovedi impenetrabila la prima vedere, Ruun se dezvaluie aproape imediat ascultatorului, prin piese mai directe si compacte, facil de asimilat. Accentul cade pe antiteza dintre prog rock-ul anilor '70 si rautatea viscerala a black metal-ului, fiecare dintre aceste elemente fiind prezente pe tot parcursul albumului in doze consistente. Totusi Ruun esueaza cumva in a te mentine permanent conectat, momentele capabile sa te impresioneze fiind din nefericire destul de rare. Daca Isa degaja o forta aparte, Ruun pare mult prea calculat, lipsit de pasiune si mai degraba neinspirat. O alta diferenta notabila dintre cele doua albume o reprezinta palierul vocal. Desi are o voce remarcabila, Grutle nu poate sa ofere singur pe Ruun diversitatea atat de interesanta caracteristica lui Isa, disc la care si-au adus contributia ca invitati si alti vocalisti.

Din punct de vedere liric, Ruun creioneaza eternul conflict dintre fortele haosului si cele ale ordinii, ambele reprezentate de vechi zeitati nordice. Conflictul este transpus muzical de Enslaved in contrastul dintre agresivitatea partilor metal si momentele epice sau acustice care domina fiecare compozitie. Numai ca albumul pacatuieste prin faptul ca multe idei interesante nu sunt exploatate indeajuns, in timp ce altele mult mai putin inspirate sunt dezvoltate si se insista inutil pe ele. Singurele compozitii care se distanteaza din totalul celor 8 sunt Fusion of Sense and Earth, care este construita pe "dialogul" permanent dintre chitaristii Bjørnson si Isdal si Essence, piesa de rezistenta a albumlui, ce reda ideal dualitatea caracteristica muzicii Enslaved. Daca intreg albumul ar fi fost construit de o maniera similara acestei piese, probabil ca ar fi devenit un punct de referinta in cariera norvegienilor. Asa insa Ruun ramane doar o realizare discografica decenta, fara a reusi sa se ridice din punct de vedere calitativ la nivelul ultimelor doua albume.

Dragos P. Nota: 8.5