IN EXTREMO - Sängerkrieg

   Berlinezii de la In Extremo au aparut in peisaj cu mult inainte ca acest curent folk-metal din ultimii ani sa devina o mare moda. Unii i-au asociat destul de repede cu Rammstein insa, desi nu sunt straini de pseudo-industrialul concetatenilor, iar sonoritatile uneori nu-s neaparat diferite, In Extremo se detaseaza insa prin cateva aspecte, valabile si pe Sängerkrieg .
   In primul rand avem aceleasi baza de alternative, gothic si industrial, elementele fiind dozate in proportii diferite de la piesa la piesa asa cum au fost si pana acum, de la album la album. Cea mai mare parte a pieselor au destule riff-uri bune, cateva chiar excelente (Flaschenpost, Neues Gluck), pastrand ascultatorul in priza cu un ritm bun si un groove aproape permanent, probabil prestatia de la tobe fiind cea mai putin liniara dintre toate albumele In Extremo.
   Peste asta se aseaza liniile de voce si de instrumente traditionale, fiecare avand darul sa aduca ceva deosebit in aproape fiecare piesa. Daca vocea, melodic-ragusita, asa cum ne-a obisnuit pana acum, are si parti bune dar si executii monotone, deliciul albumului il fac partile de cimpoi si de shawm (precursorul oboiului). De cele mai multe ori vesele, pasajele acestor instrumente sunt practic cele care fac diferenta, fiind si suficient de acute cat sa iasa usor in evidenta in mix. Harpa suna si ea delicios atunci cand apare usor, din spate, pe piese precum Tanz Mit Mir (dupa mine, probabil cea mai buna piesa a albumului).
    Sängerkrieg, razboiul cantaretului, e un album reusit In Extremo si cam atat, fara sa se apropie de Verehrt Und Angespien. Nu are nimic genial, dincolo de vechea idee de a utiliza si intrumentele clasice, dar nici nu e rau deloc. Daca iti pace genul cat de cat, Sängerkrieg iti va placea cu siguranta, mai ales ca e un album cu o atmosfera pozitiva cu un tonus bun.

(+):dinamica, atmosfera, liniile de cimpoi, shawm si harpa,
(-): un pic monoton, cateva piese subtirele

Cynyc Nota: 8