FAIRYLAND - Score To A New Beginning

Nu stiu cine face voice-overurile de obicei si nu stiu nici cine li le face astora de la Napalm Records, dar trebuie sa va spun ca, de cele mai multe ori, ele se constituie in expriente deosebite. Mi-aduc aminte acum, de exemplu, de voice overul albumului Cold (Hellsaw): cind l-au auzit prima data, nu retinusem titlul si am inteles ca zice: "You are listening to Hellsaw's new album, called..." si pauza. Si am tot asteptat sa imi spuna si mie cum il cheama. Dupa ce nici a doua oara nu a zis, am pus mina pe coperta si am vazut ca omul de fapt spunea Cold, dar de la accent, eu intelesesem "called" si asteptam continuarea... Mi s-a parut o faza foarte tare. Sau cu ala care uitase cum se cheama discul si se oprea sa isi aduca aminte. Ce e clar e ca fiecare voice over e facut de alta persoana, probabil cineva din trupa sau de la studioul unde se inregistreaza si de aceea fiecare are farmecul lui. Insa printre cele mai dragi imi este voice-overul discului Score to a New Beginning. Inchipuiti-va o voce de domnisoara cu un puternic accent frantuzesc, care pronunta pe "new" din virful buzelor si rosteste "albom" pe un ton placut ragusit, parca o si vad, trezita prea de dimineata, inca ciufulita, cum sta intr-un un fotoliu de nuiele impletite, la o masa rotunda, cu blat de sticla, cafeaua abureste, inca nici nu a apucat sa se atinga de croasant, e pe o terasa cu vedere la Turnul Eiffel, si ne zice noua ca ascultam Fairyland's n? albom.

Restul albumului conteaza prea putin, desi daca m-ar auzi cineva de cite ori l-am ascultat pina sa ma hotarasc ca m-am lamurit ce e cu el, ar zice ca de fapt mint si ca sunt fan. Am facut ceva eforturi in ceea ce-l priveste, pentru ca precedentul imi lasase o impresie relativ buna, imi placuse si coperta, dar, mai ales, ma impresionase pentru ca nu credeam ca francezii sunt in stare sa cinte power metal atit de simfonic si atit de inchegat, chiar fara linii melodice semnificative. De data asta insa, chiar daca, iar, imi place si coperta lui Score to a New Beginning, nu mai sunt surprins, ba chiar, mai mult, m-as fi asteptat la un progres la nivelul refrenelor. Da' de unde, n-am retinut nimic din primele 5 ascultari, chestie care ma enerveaza un pic - chiar crezusem in ei - dar incerc sa ma stapinesc.

Deci - vorba lu' Ursu' Baloo - ce avem noi aicea? E plin de clape, avem si trompete cit Mitropolia, cu viori si piane pe linga ele, treaba care aminteste serios de Rhapsody, avem coruri pe saturate si chiar mai multe decit atit, si daca va ginditi la Blind Guardian nu gresiti absolut deloc. Iar daca ati zis si Shadow Gallery, ati nimerit-o si de data asta, pentru ca, intre abundenta de coruri si cea de clape, mi-ar fi greu sa o consider pe una mai insemnata. Tot acest tsunami bombastic are o aparenta de prog metal, mai ales datorita ruperilor de ritm ale tobei, dar e o pacaleala, formulele sunt clasice si repetate cu consecventa de la o piesa la alta. 

Daca va uitati la componenta si nu intelegeti nimic, o sa incerc pe scurt sa va povestesc ca pe Philippe Giordana l-au parasit colegii dupa precedentul disc si ca el s-a hotarit sa-l faca pe asta de unul singur, (nu ca de obicei ar mai lasa pe cineva sa se implice) doar el cu colectia lui de clape; si sa cheme jumatate din trupele franceze melodice plus un vocal italian pe post de invitati la inregistrari. Exagerez, desigur, dar nu eu am inceput. Ma rog, daca votati cu metalul simfonic - da' simfonic rau de tot - probabil ca ma veti contrazice, dar nu cred ca o sa puteti spune ca vreuna din compozitiile lui Philippe mai are si altceva care sa iti ramina in minte, decit un urias fior simfonic si coral. Instrumentistii invitati interpreteaza cu profesionalism si constiinciozitate, sunt rapizi si tehnici, dar previzibili, vocalistii cinta corect, dar nu le clocoteste pasiunea in glas. Piesele sunt inchegate, se aud bine, dar, in acelasi timp, sunt taare plicticoase. Astfel incit, la prima auditie, dupa ce s-a terminat aceasta furtuna simfonica cu valente de opera conceptuala, dupa ultima nota, nu mi-a venit altceva in minte decit intrebarea: "Asa, siiii??? Atitia oameni s-au agitat aici si pentru ce? Ca nu imi mai amintesc nimic."

M-am incapatinat, iritat si de toate cronicile francofone mult prea favorabile pe care le citisem, si i-am dat discului vreo 10 ascultari, cu 9 mai multe decit ar fi trebuit, dar mi-am dat seama prea tirziu. Pina la urma, am inceput sa recunosc niste refrene, dar asta nu le face mai bune. Tot voice-overul imi place cel mai mult.

Klawz Nota: 7