OZZY OSBOURNE - Scream

Cand scrii despre un album Ozzy Osbourne, e destul de greu sa nu raportezi muzica la ce se intampla cu omul Ozzy – mai ales daca esti/ai fost fan.
Ascultand muzica, am avut aceeasi reactie pe care o am la omul Ozzy de la Ozzmosis incoace (a fost ultimul album care mi-a placut fara rezerve – cel mai mult dupa The Ultimate Sin). Si pentru ca multa lume zice ca Ozzy merita o statuie, am sa folosesc chiar aceasta analogie.

Citesti un interviu cu Ozzy Osbourne. Se ajunge la serialul care poarta numele familiei domniei sale. Si incepe Ozzy si plange si se justifica: regreta enorm, a fost un serial care trebuia sa fie complet obscur si el era convins ca n-are succes, face cateva episoade si scapa. Dar cand a devenit un hit n-a avut ce face, semnase deja contracte pentru mai multe serii, of, of, of, si ce mai regreta. Si eu il cred, sunt chiar impresionat si ajung sa spun cum spuneau oamenii despre la fel de celebra familie The Ceausescus: “Nea Nicu’ e de treaba, bre, ELENA e o nenorocita, EA l-a pus sa faca toate astea!”. Pac – statuia lui Ozzy se repara ca prin minune!
Dupa care ma reculeg si imi vin in minte cateva chestii la fel de comerciale pe care Ozzy le-ar fi putut evita: spotul la Pepsi, spotul la telefonul mobil Samsung si alte cateva spoturi – cam slabute, dar aducatoare de bani buni. Ceea ce nu-i o crima, dar nu se pupa deloc cu ce-a spus Printul Intunericului mai sus. Trosc – crapa nitel statuia!

Dupa care citesc de Ozzfest. Daca tin bine minte, cand am auzit prima data de Ozzfest trebuia sa fie un festival pentru trupe tinere si talentate care urmau sa devina celebre sub inaltul patronaj al lui Ozzy. Intre timp ati vazut si voi ca festivalul s-a umplut de tinere sperante gen Metallica si Korn. Trosc – iar crapa statuia!
Numai ca Ozzy face ochii mari si zice: “V-am zis sa nu ma mai intrebati de Ozzfest; e ideea lui Sharon, e festivalul ei!”. Pac – se repara statuia: “El e de treaba, bre! EA e o nenorocita!”.

Ei bine, exact, exact asa vine albumul asta.
Inca inainte de a-l asculta ai un moment de confuzie. Zice Zakk Wylde intr-un interviu (nu tin minte exact cuvintele, dar ideea era): “M-am dus intr-o zi pe la studio si mi-au zis: ‘Stii, tu n-o sa mai canti, o sa fie Gus la chitara!’. Am fost uimit. Habar n-aveam...”  Trosc – crapa statuia (aproape pica)!.
Dupa care vine Ozzy si zice (la fel, redau ideea): “Era normal sa-l las pe Zakk sa se ocupe de Black Label Society, care devenise un proiect mare. Oricum, il avem pe Gus G (de la Firewind –n.a.), care o sa ne ajute, vine cu idei noi...”. Da, foarte bine, Ozzy s-a reinventat cand a schimbat chitaristii. Pac – se repara statuia!

Si ajungi sa asculti piesele.
Prima data esti atent la chitara. Se vede inca de la Let It Die: Gus G se descurca bine, parca primul cantec e facut ca sa te linisteasca sa-ti spuna ca postul de chitarist e pe maini foarte bune. Pac – se repara statuia!
Dupa care vezi ca Gus e Zakk Wylde 2 si ca ce canta el la Firewind nu se vede catusi de putin pe Scream. Si te uiti atent la compozitori si vezi ca singurul co-autor e... producatorul Kevin Churko??. Trosc – crapa statuia!

Dupa aia te uiti la voce. Exista momente cand ti se pare ca Ozzy se taraie prin strofa, ca nu poate s-o duca la capat nici macar ajutat de toate efectele care ii modifica vocea – aproape la fel de multe ca la Black Rain. Si iti vine sa zici ce-a zis dl. Ciuma Neagra mai jos: “Unii oameni nu stiu cand sa se opreasca”. Trosc – crapa statuia!
Dupa care vine refrenul, unde Ozzy e Ozzy pe care il stii si, chiar atunci cand vocea e “ajutata”, parca suna ca pe vremuri. Marturie stau Let Me Hear You Scream, Diggin’ Me Down (6 minute, dar bune) si Fearless. Ca si balada Life Won’t Wait. Pac! – se repara statuia din nou.
Si apropo de balade: Life Won’t Wait e pac!, dupa care cand vine Time – de cate ori am auzit-o? - trosc!. De I Love You All nici nu mai zic.

Mai sunt niste chestii care nu sunt nici trosc!, nici pac!. Sectia ritmica e un exemplu. Tobarul Tommy Clufestos chiar imi place, iar Blasko ii tine isonul onorabil. Deh, s-au intersectat cu Rob Zombie, ce as putea sa le zic eu de rau?
La fel si versurile: cam aceleasi fraze, dar re-combinate astfel incat sa nu iti dea dureri de cap. Ca si coperta, de la care oricum nu aveam alte asteptari.

Concluzie: e sub No More Tears si (pentru mine) sub Ozzmosis – trosc statuia!, dar e peste Down To Earth si Black Rain – pac statuia!
Oricum, probabil Ozzy zice ca si Hagi: “Nu vreau statuie cat sunt in viata!” si isi vede de drum. El e baiat bun, dar Sharon, dom’le, EA e nenorocita!

P.S. Asa nenorocita cum e, a avut ideea promotionala de a oferi cate o copie digitala a albumului fiecarui om care si-a luat bilet la Ozzfest pana la o anumita data. Sau a fost ideea lui? Ma edific la Ozzfest Boston, ma duc direct si-l intreb!

Tzugu Nota: 7.5