MYGRAIN - Signs of Existence

Este binecunoscut faptul ca Finlanda este printre cele mai puternice tari exportatoare de metal greu. Se lupta cot la cot cu Norvegia pentru suprematie si mai ca s-ar putea sa invinga. Unul dintre produsele sale relativ proaspete este Mygrain, o trupa de “death metal melodic” cu radacini nordice dar influente moderne din mama America. Se afla deja la al doilea material din scurta sa cariera. Albumul Signs of Existence primeste pe site-uri de specialitate numeroase impresii pozitive si incurajatoare mai ales in directia evolutiei trupei. Pe myspace aflam ca Mygrain a capat “un sunet din ce in ce mai puternic si plin de stil” si ca acum e gata de atac!"

Din fericire nu impart  aceeasi parere. Pozitiv pentru mine este un sinonim al unui cuvant pe care multi evita sa-l foloseasca: mediocritate! In primul rand regasesc si in acest album binecunoscuta boala a secolului XXI: amalgam de piese care luate distinct si analizate nu spun nimic, dar care impreuna creeaza iluzia unei compozitii solide. Sa fie oare de vina globalizarea? N-o sa stim niciodata...

Desi foloseste cascadoria piesei introductive care e plina de  duritate si energie pana la final isi dezvaluie intentiile inselatoare. Astfel atmosfera agravata de la inceput se transforma intr-o curioasa scena de circ, deloc savuroasa ci destul de enervanta. Personal m-am simtit captiva intr-un cerc cautand ca orice naiv ce nu-si poate accepta soarta acele colturile dupa care sa ma ascund.

Mygrain ramane in zona death metalului desi incearca fara succes sa faca scamatorii de genul “ folosim clape si din cand in cand o voce feminina in fundal”. Din pacate nu reusesc sa scoata capul din aglomeratia trupelor de gen. Vocea lui Tommy e preponderent agresiva desi incearca pe cateva piese sa ii dea un nefericit accent melodic. Ghitarile sustin aceleasi ritm plictisitor de-a lungul celor 10 piese. As spune ca tobele sunt  singurele care ies din ritm si aduc din cand in cand cate o sclipire izolata.

Nu pot aminti piese care intr-un fel sau altul se desprind din uniformitatea agasanta a albumului. Drept incheiere va ofer spre citire parerea sugestiva a unui cetatean pe forumul rateyourmusic.com : “Muzica lor e foarte proasta, un amestec de house din anii ’90 cu un metal de-a dreptul hilar, intreaga constructie fiind realizata in modul cel mai dezechilibrat cu putinta”.

(+) intentia inovatoare, acuratetea instrumentala
(-)  rezultatul intentiei

Advent Nota: 6