TEXTURES - Silhouettes

Experimentul incercat de Textures pe Silhouettes ar fi putut fi unul de succes. Ideea de a da greutate acestui album si, in acelasi timp, de a propune un mesaj intr-o formula mai directa, prin consolidarea elementelor thrash este, fara indoiala, una castigatoare, menita sa aduca in panoplia olandezilor exact ceea ce le lipsea. Instrumentatia este destul de inchegata, clapele mai bine integrate in comparatie cu eforturile anterioare. Din pacate imbinarea pasajelor nu este suficient de cizelata, cu treceri prea fortate de la un stil la altul, in speta naveta prog-thrash cu feeling foarte core. In fine, desi continua sa aminteasca destul de mult de Meshuggah, prin fundalul melodic atmosferic asigurat de clape, parca de data aceasta aduce mai mult a Devin Townsend si Killswitch Engage.

Interpretarea vocala este suficient de variata pentru a acoperi cerintele stilistice implicate de combinatia descrisa mai sus. Cu toate acestea, in ciuda versatilitatii de care da dovada, Eric Kalsbeek nu este tot timpul la inaltime. Mai ales pasajele clean suna uneori ca o zeama lunga – multa dar insuficienta pentru a da consistenta sau profunzimea scontate. Ceea ce nu inseamna insa ca posibilitatile interpretative ale lui Kalsbeek sunt intr-adevar limitate, dimpotriva, piese precum Awake sau Storm Warning ar dovedi contrariul. In rest, vocea ”curata” intra in combinatie cu guturale subtirele mai mult core decat thrash dar care pica destul de bine in peisaj.

De fapt, Awake, nu numai prin interpretarea vocala, ci prin compozitia inchegata, treceri de la un stil la altul mai bine lucrate, combinatia nefortata dintre fundalul melodic al synth-ului si lucratura suparata a chitarelor si tobelor, este piesa etalon a intentiilor cu care a fost compus acest album, dar nu neaparat si a rezultatului.  

De apreciat noul basist, Remko Tielemans, foarte prezent pe tot parcursul albumului, aducand o contributie mai mult decat pozitiva la personalizarea peisajului sonor al albumului.
In general, piesele de pe Silhouettes nu m-au prins  foarte tare, cu exceptia momentelor mai in forta cum ar fi cele de pe Old Days Born Anew, Sun’s Architect sau State of Disobedience care insa suna mai mult ca o promisiune neimplinita pe parcursul albumului.

(+) consolidarea taberei thrash, cooptarea lui Remko Tielemans la bas, Awake
(-) trecerile fortate dintre pasajele prog – thrash, influente neprocesate

G.A.S. Nota: 8