VINTERSORG - Solens Rötter

Am pornit ascultarea acestui promo primit de la Napalm Records cu gandul la albumul anterior (The Focusing Blur) si la schimbarile sale de ritm si melodicitate, incercand sa anticipez asadar ceea ce voi gasi pe cele zece noi piese compuse de "Winter Sorrow", cum s-ar traduce in engleza Vintersorg.

Ei bine, surpriza nu a fost totala insa a reprezentat o buna parte din prima mea reactie la ascultarea albumului. Se pare ca activitatea din ultima vreme cu celelalte proiecte/trupe in care este implicat, precum si experienta albumului avangardist ce a precedat Solens Rötter au facut ca Hedlund sa reconsidere procesul de creatie. Avem astfel pe "The origin of the sun" un nou album cantat 100% in suedeza si cu o doza mult mai mare de folk decat precedentul. Asta alaturi de schimbarea de componenta, DiGiorgio si Mickelson nemaifacand bassul si toba ca pe ultimele doua albume. Ajutoare sunt de data aceasta doi muzicieni "de turneu", cu care trupa se intelege mai mult decat ok.

Albumul este plin de melodicitate, cu chitari acustice pe mai toate piesele si cu un Andreas Hedlund in foarte mare forma pe voce. Productia este excelenta, chiar si in cele mai agitate momente ale albumului poti auzi extrem de distinct atingerile suave ale claviaturii pe structura black metal, ghicita mai mult din vocea si rifurile agresive decat din ritm luat ca si tot unitar. Aura folk a albumului mi s-a parut data mult mai mult de catre clape si instrumentele de suflat, spre deosebire alte trupe folk/metal care includ filonul folk in structura chitarilor.

Cum Vintersorg nu a compus niciodata un album simplu, avem bineinteles un amalgam de soluri ce scapa in aria jazz, de alternante si suprapuneri de voci ce dau impresia unui cor, iar deasupra lor se aseaza cand si cand rifuri de mare efect.

Desi Andreas Hedlund declara ca inspiratia i-a venit si din cauza faptului ca scrie in suedeza, pe mine unul acest lucru m-a facut ca la inceput sa ma situez pe o pozitie usor distanta fata de Solens Rötter, neputandu-ma integra cu usurinta in atmosfera albumului, neintelegand absolut deloc versurile (asa cum as fi vrut de exemplu pe Spirar Och Gror). Usor usor am trecut si peste acest aspect neplacut si am incercat sa ma las purtat spre originile soarelui in viziunea Vintersorg.

Nu exista piese mai bune sau mai proaste pe album, asa ca va recomand sa il ascultat de la inceput pana la sfarsit, cu mintea si inima "deschise".

SkyDancer Nota: 9