BLOOD RED THRONE - Souls of Damnation

Departe de a fi o formatie-unicat in lume, Blood Red Throne sunt cu singurata o formatie aparte in peisajul saturat de black si metal melodic pe care-l exporta de obicei Norvegia. Asta datorita faptului ca singura lor legatura cu black metalul se face in istoria unora din membrii componenti - Tchort este binecunoscut datorita colaborarii cu Emperor, Carpathian Forest si Satyricon unde a fost coleg cu D?d - si nu prin stilul practicat de formatie.

Blood Red Throne sunt o formatie prolifica si punctuala: din 2001 incoace au lansat, din doi in doi ani, cate un album. Dupa spusele lui D?d, insa, lansarea albumului Souls of Damnation in iunie 2009 este menita sa marcheze, nu atat punctualitatea formatiei norvegiene, ci aniversarea a 20 de ani de la data cand Morbid Angel au lansat Altar of Madness %u2013 unul dintre cele mai influente albume din istoria death metalului. Acestea fiind spuse, nu e greu de ghicit in ce gen se incadreaza ultima productie Blood Red Throne: death metal brutal, in cel mai traditional stil, asa cum l-a inventat, exploatat si intors pe toate fetele si variatiunile scoala americana. Plus o doza sanatoasa de groove, ceea ce imprima albumului %u2013 alaturi de productia perfecta %u2013 un sound mai modern.

Pe Souls of Damnation isi dau intalnire, nu numai pasiunea lui D?d pentru Morbid Angel (ascultati, de exemplu, Human Fraud), ci si influente, unele chiar prea %u201Dcitete%u201D pentru a fi doar o coincidenta, din Cannibal Corpse (Demand va va aminti in mod sigur de Make Them Suffer), Deicide (de exemplu, pe Prove Yourself), Suffocation dar si din scoala poloneza. Este un album foarte energizant, care exceleaza prin executie, dar nu se remarca in mod deosebit la capitolul inventivitate. Nu-l recomand, prin urmare, decat fanilor nostalgici ai death metalului traditional sau, poate, neinitialilor dornici de un album sinteza al stilului; asta, pe o parte, datorita influentelor care, de multe ori, nici macar nu sunt camuflate, pe de alta, datorita faptului ca Souls of Damnation ofera cam tot ce-si poate dori un fan al death metalului traditional american: viteza si brutalitate, piese de headbanging, tobe intr-un ritm inuman, gore si riffuri mobilizante. Acestea din urma sunt cele care fac legea si dicteaza structura pieselor.

Daca in mare parte, totul este asta cum scrie in cartea canoanelor death metalului, trebuie sa recunosc ca basul lui Caspersen, care se detaseaza clar din mix, constituie singurul element-surpriza al albumului, singurul care respira o doza remarcabila de inspiratie. Pentru fanii basistului norvegian, vestea buna e ca pe Erlend Caspersen il vor reintilni anul acesta cu prilejul lansarii noului album Spawn of Possession, dar si live, pe 20 august, alaturi de Blood Red Throne, pe scena festivalului Rock City Open Air.

In concluzie, Souls of Damnation poate constitui un excelent compendiu de death metal american; albumul este inventiv atat cat ii permite caile batatorite pe care le urmeaza si, in ciuda aerului excesiv de familiaritate, nu e deloc plictisitor.

G.A.S. Nota: 8.5