CELELALTE CUVINTE - Stem

Cind o trupa lasa 4 ani distanta intre albume, e o chestie absolut normala ca majoritatea cronicilor sa inceapa cu "in sfirsit!" Mai ales cind e o trupa iubita si mai ales cind precedentul album nu a fost prea convingator, ba chiar dezamagitor, zic gurile rele. Mie mi-a placut NOS, nu atit de mult ca, sa zicem, Ispita, care e preferatul meu, dar l-am ascultat si il ascult cu placere. Ei l-au cam ocolit prin concerte, in ultima vreme doar Www aparea prin setlist si nimeni nu parea deranjat, in timp ce cele doua piese noi Zmeie si Intre vise mi s-au parut a fi bine primite de fiecare data. Chestie care imi dadea mari sperante pentru noul disc. Si am ajuns la faza cu "in sfirsit"...

In sfirsit, Stem este in magazine si, in sfirsit am reusit sa pun si eu mina pe el. Editia standard e in format digipack, coperta in relief, facuta cu gust, toate-s bune si frumoase, dar cum e muzica? Nu e un album care sa te faca sa arunci sapca din cap si s-o joci in picioare de emotie. Incepe discret si cere rabdare, pe care, pina la urma o recompenseaza. In afara de Zmeie si Intre vise, piesele nu se grabesc sa ramina in minte, dar atmosfera generala e suficient de atragatoare incit sa imbie la o noua ascultare. Din prima se simte revenirea distorsului. Daca putem considera NOS ca un album acustic - si cred ca putem, fara probleme - si Armaghedon ca un album metalic, Stem ar fi undeva intre ele, o imbinare eleganta de riffuri si acorduri de chitara clasica. Am impresia ca sesizez un tipar dupa care-s alcatuite cele mai multe dintre piese: inceput calm,  soft rock, voci linistite si final nervos si apasat pe riffuri si solouri. Nu numai de chitara; ba chiar clapa iese mai des in prim plan cind e vorba de solistica si, in general volumul chitarii nu acopera niciodata clapa sau basul, care au un rol aproape la fel de important in dezvoltarea melodiilor. Ma rog, chestia asta nu e noua la Cuvinte, si este unul dintre lucrurile care fac trupa atit de diferita.

Diferita a ramas, dar nu atit de surprinzatoare. Gustul pentru combinatiile de influente - rock, prog, metal, folclor - este inca la baza stilului trupei, dar parca elanul s-a mai domolit. Ritmul este lent in cea mai mare parte a albumului si repetitiile devin plictisitoare atunci cind melodiile sunt mai palide si nu le pot ascunde cu succes (Sfarsit, Umbra). Dar Cuvintele sunt, totusi, departe de a fi ramas in pana de inspiratie. Zmeie este una dintre cele mai bune piese ale lor, in care melodia, ritmul, versurile si inteligenta aranjamenelor s-au nimerit sa se intilneasca cit se poate de inspirat. Noptile mizeaza mai mult pe atmosfera si pe o orchestratie ce pastreaza ceva din rafinamentul lui NOS, energizat in partea a doua cu un ritm ce aminteste de Ispita, in timp ce Se inchid se dezvolta intr-un riff apasa ce duce cu gindul la Armaghedon. Nu lipsesc nici piesele acustice (Vocala) si nici instrumenalele: piesa de titlu impresioneaza prin prospetime si m-a surprins un pic prin influentele din prog metalul contemporan pe care nu ma asteptam sa le gasesc la Celelalte Cuvinte. Fortind putin nota, as putea spune ca, in doua trei locuri, chitara se deda la shredding. Deci, un album modern si un album divers. Ce e si mai important e ca la fiecare ascultare se dezvaluie rind pe rind cite un pasaj interesant din cite o piesa.

Nu pot spune daca e sau nu ce ma asteptam pentru ca de la Celelalte Cuvinte nu stii niciodata ce asteptari sa ai. Tragind linie, daca trec si peste sunetul spart al tobelor cu care inca mai am probleme, albumul imi place. Probabil ca intoarcerea riffurilor il va plasa pe Stem deasupra hulitului sau predecesor (NOS), dar mie imi e greu sa fac o comparatie cu restul discurilor. E destul de diferit si cere ceva timp pentru a se cerne, ca de obicei.

Klawz Nota: 9