THEATRE OF TRAGEDY - Storm

Theatre of Tragedy si Velvet Darkness They Fear au fost doua albume care au influentat radical la mijlocul anilor ‘90 evolutia metalului gotic si au propulsat trupa norvegiana intre grupurile care au definit granitele unui nou curent muzical, aducand in prim plan vocea feminina, juxtapusa peste vocalize guturale death metal.

Doar ca, din pacate pentru ei, ToT nu au batatorit poteca la constructia careia au participat, ci s-au indepartat de metal prin lansarea a doua albume (Musique si Assembly) ale caror consecinte s-au dovedit dezastruoase, ducand la pierderea atat a unui insemnat numar de fani, cat si a emblemei trupei – Liv Kristine.  Corsetele medievale si decorurile romantice au fost inlocuite cu latex si cu o atitudine electroclash, fapt care nu a atras noi cohorte de fani, ci a accentuat prabusirea trupei intr-un con de umbra.

Numai ca anul 2006 ar putea insemna revenirea in atentie a celor de la Theatre of Tragedy sau renasterea grupului din propria cenusa. Sau cel putin asa spera norvegienii ca ar putea reprezenta noul lor album, Storm. Can you see the storm? ma intreaba, usor retoric, chiar de pe prima piesa noua voce feminina a trupei – Nell. Nu, sincer nu o pot vedea, vad mai degraba un vanticel de primavara, lipsit de vlaga si putere. Cam asa ar putea fi transpusa “furtuna” pe care vor sa o provoace Raymond si colegii sai prin acest produs.

Storm nu este altceva decat o combinatie de Aegis si Musique, cu o pondere semnificativa in dreptul celui din urma. Primul indiciu ca norvegienii au vrut sa recicleze reteta care le-a adus popularitate o reprezinta vocea lui Nell, sau mai bine zis timbrul vocii sale, fortat identic cu cel al lui Liv. Atunci cand nu suna ca Liv, vocea sa e sintetizata si este pacat, pentru ca Nell are o voce placuta, care ar fi putut fi exploatata si in alt mod. Din punct de vedere muzical linia electro a lui Assembly este inlocuita acum cu una care tinde spre pop, desi exista si unele riffuri heavy, chiar interesante. Vocea lui Raymond este fada, monotona, un fel de vorbarie ultra sintetizata. Ar fi fost hilar si oarecum desuet o reintoarcere la growl-ul din perioada romantica, dar mai bine Raymond ar renunta complet la interventiile sale, decat sa strice piesele cu “vocalize”.

Monoton si lipsit de stralucire, Storm este cu indulgenta un album decent, care nu iese in evidenta decat prin numele trupei sub care a fost lansat si prin doua piese mai rasarite: Storm si Begin & End. Din nefericire, acest album semnat ToT seamana ca si impact destul de mult cu revenirea fada si inutila a celor de la Crematory prin albumul Revolution. Pacat.

Dragos P. Nota: 6.5