MAR DE GRISES - Streams Inwards

Lui Klawz

Fiecare zi e una reusita daca reusesti sa te lovesti de cel putin un lucru nou. Eu am descoperit astazi o trupa despre care cred ca am auzit si mai demult, la un moment dat, dar a carei muzica nu o cunosteam deloc. O trupa care vine dintr-o tara care are munti inalti, cutremure, iesire la ocean si vin excelent. Chile.

Din indepartata America de Sud, pe cele mai neasteptate cai cu putinta, ca un mesaj intr-o sticla aruncata intr-un ocean imaginar, am primit albumul Streams Inwards.

Ca un strigat deznadajduit, parca tot mai stins cu fiecare acord, ca o mana care se intinde catre mine tremurand, cerandu-mi ceva neinteles.

Pe vremuri, ii iubeam pe cei de la Katatonia pentru asta. Acum nu ii mai iubesc, ei fac altceva, probabil ca prea multe sentimente reusesc in final sa uzeze pe oricine. Katatonia e ca o scoica goala, cu istoria ei, cu crapaturile si insertiile ei, dar e goala, e o piesa de colectie.

Albumul celor de la Mar de Grises, fara a fi o copie Katatonia, e viu, pulseaza ca o inima smulsa dintr-un piept despicat, improscandu-te cu o substanta in care am reusit sa depistez tristete, deprimare, impietrire, disperare. Sentimentul neputincios al inexorabilitatii. Fatalitate.

Poate o sa credeti ca un rau nu poate curge decat intr-o singura directie, asa v-au invatat la orele de geografie, dar v-au mintit. Streams Inwards, dupa cum bine ii spune numele, e un rau care poate curge si invers, de la delta si gurile de varsare inapoi catre sine, catre miezul frematand al pamatului, de la lume catre eul trupei. Ca o retea de vase comunicante, ca un sistem circulator care incepe in trupa si se termina in afara. Sau invers. Sau care, daca ma gandesc mai bine, nu incepe si nu se termina, ci pur si simplu este acolo si curge necontenit.

Muzica existenta pe Streams Inwards este toata sentiment, traire, destainuire, confesiune. Este un doom metal cu pronuntate accente dark, uneori lent, alteori cu strafulgerari nervoase, intotdeauna apasator, ca o apa care te sapa incet, dar sigur, modelandu-te dupa propria-i vointa. Ii puteti spune cu lejeritate progresiv, caci este genul de album pe care oricat ti-ai propune sa il iei si sa il fortezi sa incapa in chenarul stramt al unui stil anume, se va zbate si isi va intinde tentaculele pe o mare suprafata a hartii metalului. Este deopotriva sobru si experimental. Timid si indraznet. Este totul si este nimic in acelasi timp.

Lasati-va dusi de curent!

Sake Nota: 10