ESOTERIC - Subconscious Dissolution Into The Continuum

Esoteric reprezinta una din formatiile care odata ce si-au propus un drum de urmat, il exploreaza si il duc pana la capat. "Aventura" inceputa acum 11 ani cu Esoteric Emotions - The Death of Ignorance se continua si in 2004 cu albumul numarul 4: Dissolution into the Continuum . Adeptii unui doom metal depresiv si apasator, englezii ar putea fi cu usurinta catalogati ca promotori si pastratori ai doom-deathului, putine formatii alegand sa mai cante asa in anul de gratie 2004.

Fara a face compromisuri, trupa canta doar pentru descatusarea energiilor negative, pentru a-si exprima gandurile si emotiile, descoperindu-si cele mai intime si intunecate temeri in fata ascultatorului. Si va asigur, e destul de greu sa "intelegi" mesajul transmis, eu unul nu cred ca am fost chiar pe aceeasi lungime de unda cu ei, stilul abordat fiind foarte greoi, lent, cu rifuri prelungite si pe o tonalitate foarte joasa, un amestec, cumva, de Winter si My Dying Bride - As the Flower Withers.

In mod cert productia e peste albumele vechi, fiind in mod clar un atu in plus pentru a asculta acest album, precedentele fiind mult mai brutale, atata din punct de vedere al compozitiei cat si al productiei. Sunt insa voci care spun ca formatia si-a "pierdut" din mesaj prin aceasta imbunatatire a calitatii productiei, efectul final nemaifiind la fel de intens si direct. Mi se pare o exagerare destul de mare, oricum sunetul fiind destul de infundat, desigur in mod voit, si dificil de perceput.

Muzica lor vine din proiectarea imaginilor mentale si a emotiilor componentilor, proiectii venite uneori in urma folosirii anumitor halucinogene si droguri, pentru a "excita" imaginatia si creativitatea.

Mesajul e in mod clar unul intunecat si depresiv, plin de emotii si atmosfera, in general sumbra, reflectand emotiile negative si partea intunecata a naturii umane. Aceasta explorare a sinelui vine ca urmare a modului de scriere a pieselor, ca o eliberare a componentilor fata de toate pericolelele si rautatile intalnite in viata de zi cu zi. Primele trei piese sunt foarte lungi, in general de 15 minute, ultima reprezentand un fel de outro de "numai" 5 minute. Nu am inteles de ce piese atat de lungi, continuand aceleasi si aceleasi rifuri pana la plictiseala, facandu-te sa te gandesti: Oare piesa asta chiar nu se mai termina?. Intr-adevar, stilul abordat permite continuarea obsedanta a unor ritmuri pana la intiparirea lor in minte, dar de aici si pana la a repeta aceleasi cateva acorduri, relativ simple, timp de 15 minute, mi se pare o pierdere de timp inutila.

Din pacate monotonia si agresivitatea grava practicata pe parcursul albumului nu au reusit sa ma "entuziasmeze" sau macar atraga spre muzica trupei, considerand ca mesajul se pierde undeva pe parcurs, neexistand o cumunicare intre compozitor si ascultator. Desigur, trupa declara ca nu isi doreste sa fie la moda, sau sa cante pentru a incanta in mod necesar pe altii, toata activitatea lor fiind una destul de personala, de "eliberare a demonilor launtrici", scopul fiind probabil indeplinit.

SkyDancer Nota: 5