ELEND - Sunwar the Dead

Ca muzica celor de la Elend este o calatorie spre cele mai nebanuite taramuri si ca albumele acestora au constituit intotdeauna provocari pentru auditoriu nu mai e nici un secret.

Trilogia Tenebrelor odata incheiata, nimeni nu se mai astepta la o revenire a celor doi mizantropi elitisti. Dar iata ca incepand cu Winds Devouring Men se oferise prima parte a unei opere complexe, alcatuita de data asta din cinci parti, aproape total diferita de lucrarile precedente.

Am aflat cu surprindere ca in data de 13 septembrie va iesi partea a doua a "vanturilor" si m-am grabit sa comand albumul de fata, Sunwar the Dead. Titlul m-a adancit si mai tare in starea de confuzie, nestiind ce sa astept de la Renaud, Alexandre si Nathalie.

Trebuie sa va spun de la inceput ca auditia acestui opus necesita o anumita stare de spirit, fiindca cele aproximativ 60 de minute nu fac altceva decat sa sparga canoane si sa te impinga sa iti depasesti toate limitele, stiute sau nestiute.

Sunwar the Dead poate fi considerat o continuare a sound-ului existent pe Winds Devouring Men doar la nivel tematic, muzical avand de-a face cu o muzica mult mai rafinata, de sorginte neo-clasica, foarte dark si invaluitoare, dar mult mai agresiva si intensa, fapt datorat clar prezentei unei orchestre simfonice adevarate, alcatuita din 50 de persoane.

Surprinzatoare este existenta pe album a unui element destul de neglijat in trecut de trupa si anume percutia, care pe Sunwar the Dead are un rol esential.

In multe momente am avut impresia ca ascult Amber Asylum sau, in pasajele mai "rele" chiar Apocalyptica si am fost extrem de surprins de noua abordare. Trecerea de la o muzica foarte cosmica, aproape nemarginita catre un univers mult mai restrans, interior si foarte intim parandu-mi-se principalul atu al lui Sunwar the Dead, alaturi de varietate. Exista astfel compozitii furibunde, sugerand parca un apocalips personal (desi vocile tipate lipsesc cu desavarsire), alternate cu momente de acalmie, percutii aproape tribale, incantatii esoterice, recitative, coruri angelice si, ceea ce chiar nu as fi crezut vreodata, elemente electronice si efecte de tot soiul, bine insa mascate intr-o orchestratie foarte densa si complexa.

O sa aflati cat de greu am patruns dincolo de aparenta lui Sunwar of Dead in momentul in care, la cea de-a cincea auditie (sa zicem) ii veti descoperi reale valente si multe fatete nebanuite, toate fiind perfect ilustrate astfel: ELEND .

Sake Nota: 10