XYSTUS - Surreal

Uneori cele mai placute surprize se ascund sub cele mai neatragatoare nume. Si coperti. Heavy, electro, speed, funk, thrash, pop, prog rock, simfonic si tehno s-au adunat si se tin bine de tot de mina intr-o hora cu refrene super-melodioase si sunet cristalin, pe al doilea album al olandezilor Xystus. Clapele bombastice sar in fata tuturor, rar de tot se mai potolesc in tonuri clasice de pian, sau in sampleuri bine strecurate, dar, inca o evidenta isi face loc si se impune lejer: vocea e foarte buna. Un timbru clasic dar totusi personal, cald, cu o excelenta stapinire a modulatiilor si a limbii engleze. Foarte bune sunt si liniile melodice, fie ca se aseaza pe riffuri speed/thrash, pian sau bas groovy. Fara alergaturi instrumentale - de fapt solourile de chitara sunt cam lipsite de imaginatie si clapele un pic sufocante - ci mai ales cu alaturari de faze uneori neasteptate, dar mereu placute, care nu lungesc durata pieselor dincolo de 5 minute. Totusi, Xystus nu se pot abtine sa nu se dea prog, asa ca au spart piesa de titlu in 6 bucati dintre care 2 instrumentale. Dar scurte. S-ar putea sa fie si o poveste pe-acolo. Nu va mai retin, puneti urechea si ascultati Surreal.

(+) voce excelenta, compozitii inteligente, linii melodice fumoase, variatie
(-) productia pop, chitarile prea cuminti

Klawz Nota: 9