AMON AMARTH - Surtur Rising

Surtur Rising a fost poate cel mai asteptat album al anului 2011. Chiar daca Amon Amarth nu se remarca printr-o creativitate iesita din comun, albumele scoase pana acum au multumit fanii si au placut chiar si celor care nu asculta de obicei death metal. La succesul trupei a contribuit si prezenta scenica a cvintetului suedez. Multe trupe canta death melodic cu teme legate de mitologia nordica si de vikingi insa nimeni nu seamana atat de mult cu sangerosii si curajosii luptatori nordici. Chiar daca in viata de zi cu zi Johan Hegg poate fi un om pasnic si un bun cetatean pe scena se transforma intr-un salbatic gata sa-ti smulga  beregata cu dintii sau sa-ti crape coiful cu toporul de lupta.

Surtur Rising este al optulea album al trupei si vine dupa un album extrem de reusit – Twilight of the Thunder God - asa ca se punea intrebarea daca Amon Amarth va putea sa se ridice din nou la inaltimea standardului pe care l-au impus. Nu ma asteptam la mari schimbari de stil din partea trupei ci doar la melodii bune, la o doza rezonabila de agresivitate si la riff-uri care sa ma bantuie la fel cum m-au bantuit cele din Guardians of Asgaard in ultimii trei ani.

Inca de la prima piesa, War Of The Gods, devine evident faptul ca avem in fata un album tipic Amon Amarth. Adica un album plin de energie si melodie, cu riff-uri inspirate si chorus-uri care te fac sa doresti sa iti fluturi pletele (reale sau doar imaginare) alaturi de membrii trupei. Pretentiosii vor remarca faptul ca din nou Amon Amarth nu aduce nici o inovatie. Stilul lor ramane acelasi iar reteta care a functionat atat de bine pana acum continua sa functioneze, cel putin pentru fanii trupei. In comparatie cu puzderia de trupe de death melodic Amon Amarth se remarca prin capacitatea de a produce melodii inspirate care nu plictisesc. Surtur Rising nu contine totusi piese atat de catchy ca cele din Twilight Of The Thunder God si din cauza aceasta el se apropie oarecum de albumele din prima perioada in care trupa era mai putin accesibila publicului larg De fapt albumul combina tendintele noi cu stilul vechi al trupei. Piesele de pe album sunt destul de variate ca forma iar ritmul si tempoul difera suficient de mult pentru ca albumul sa nu fie monoton. Albumul contine chiar si o balada – Doom Over Death Men. Solourile de chitara sunt concise si la fel de reusite ca si riff-urile iar bateria mentine un ritm rapid care iti face pulsul sa se accelereze.  Surprinde putin optiunea facuta pentru alegerea piesei bonus – Aerials din repertoriul  System Of A Down. Aceasta piesa ne reaminteste faptul ca reinfiintarea lui System Of A Down daca se dovedeste a fi permanenta, si nu doar pentru un turneu, va fi unul dintre evenimetele importante pentru metalisti de anul acesta.

In concluzie Surtur Rising este un album bun, care nu se ridica la nivelul albumului anterior insa are suficiente elemente  si care sa-i mentina pe suedezi pe piedestalul pe care au reusit sa urce.

Arthur Nota: 8.5