HAGGARD - Tales of Ithiria

Dupa patru ani de asteptare si amanari succesive, toamna aceasta ne aduce in cele din urma cel mai recent album Haggard, numit Tales of Ithiria.
La fel ca si albumele precedente, este vorba despre un material conceptual, dar de aceasta data subiectul nu este reprezentat de un personaj istoric, ci de evenimente din lumea fantastica a Ithiriei, o lume de inspiratie medievala cu elemente magice.
Toti cei care cunosc stilul Haggard stiu la ce sa se astepte in mare: fuziunea foarte reusita de metal si muzica neo-clasica, medievala si renascentista. Tales of Ithiria respecta aceasta formula, reprezentand in acelasi timp o evolutie din punct de vedere muzical si compozitional. Materialul este mai putin orientat spre latura metal decat precedentele; chiar si sonoritatile medievale si renascentiste sunt mai putin evidente, lasand loc sonoritatatilor neo-clasice.
Vocea death a lui Asis Nasseri este in continuare prezenta, foarte expresiva in combinatie cu partile metal foarte ritmate pe care intra. Acestea insa au un tempo ceva mai lent si mai putin agresiv fata de celelalte materiale Haggard; in combinatie cu vocea de soprana si corurile, partea vocala e deosebita.
A fost acordata mare atentie partii narative, realizata prin interludii in care vocea profunda a lui Mike Terrana creaza un sentiment foarte „epic”. In mod neasteptat, am auzit un cover reusit dupa piesa Hijo de la luna a trupei Mecano, care chiar isi gaseste locul foarte bine in curgerea povestii.
Nu am reusit sa identific piese tip single, albumul trebuie ascultat in intregime; sincer, poate exceptand prima piesa (pe care as fi vrut-o in intregime la fel de ritmata asa cum e a doua parte), mi-au placut mult toate celelalte.
In final, m-a impresionat compozitia complexa, dar mai mult decat atat, finetea subtila si rafinamentul aranjamentelor.
Poate va parea un pic „soft”, iar unii fani vor deplange prezenta mai putin pregnanta a laturii metal; mie mi s-a parut o imbinare fina, inteligenta si sensibila intre metal si muzica neo-clasica cu elemente renascentiste si medievale, pe fundalul unei povesti fantasy cu „feeling epic” deosebit.

(+) imbinare unica de metal si muzica neo-clasica, realizata cu finete, inteligenta si sensibilitate
(-)  mi-as fi dorit cateva parti un pic mai alerte, mai ales la inceputul primei piese

Goss Nota: 9.5