MYRATH - Tales of the Sands

Tales of the Sands imi aduce aminte de 1001 de nopti, de Sindbad si Harun al Rashid, de Aladin si Ali-Baba. Sau, ca sa fiu inteles mai bine in zilele astea,  cand cartile sunt considerate doar niste obiecte ciudate care se prafuiesc pe rafturile parintilor sau bunicilor, muzica Myrath este cel mai potrivit fundal atunci cand joci Prince of Persia sau cand faci questuri in Tanaris. 

Myrath ne aduc din nou acel amestec perfect de power/progresiv metal cu ritmuri orientale pe care il cunoastem din albumele anterioare si reusesc sa nu se repete. Ceea ce ii caracterizeaza este echilibrul si bunul gust. Sunetul oriental este numai un condiment care da o anumita aroma si coloreaza muzica lor, fara sa devina dominant. De fapt, ceea ce caracterizeaza albumul este moderatia. Myrath evita cu success excesele. Tales of the Sands este un album de power-progresiv insa nu contine melodii dulcege, simpliste sau stereotipurile care caracterizeaza majoritatea trupelor de power metal. Chiar daca intalnim pe el si unele elemente progresive albumul nu sufera de viciile metalului progresiv – nu contine portiuni sterile in care instrumentistii incearca sa-si dovedeasca tehnicitatea. Solourile de chitara, care au uneori accente neoclasice, sunt scurte si la obiect, iar clapele acompaniaza discret linia melodica, intervenind din cand in cand, la fel de succinct ca si chitara. Myrath au fost deseori comparati cu Symphony X, insa, in acest caz, nu avem de-a face cu o emulatie servila, ci cu preluarea creativa a unor elemente caracteristice trupei mentionate si completarea lor cu motive originale.

Albumul contine melodii aproape perfecte si teme care nu se repeta. Nu intalnim aici piese de umplutura si muzica este suficient de complexa ca sa poata fi ascultata cu placere de multe ori. Din aceasta cauza, cred ca Myrath au dovedit ca nu mai sunt o speranta a metalului progresiv ci o certitudine, o trupa matura care are mai are multe de spus in acest domeniu.

 

Arthur Nota: 9