ROSWELL SIX - Terra Incognita: beyond the Horizon

Din cand in cand, casele de discuri specializate pe rock-ul progresiv recurg la o reteta facila pentru a face bani. Aleg cate un membru de la fiecare trupa mai acatarii care scoate albume la ei si formeaza un supergrup, care compune un album ce e lansat cu mare pompa pe piata. Cheltuielile sunt minime, pentru ca inregistrarile se fac intr-o saptamana sau doua. Unii muzicieni isi termina treaba in cateva ore. Albumul se vinde bine, pentru ca o parte dintre fanii fiecarei trupe care participa la afacere vor cumpara cd-ul.

Urmand aceasta reteta Magna Carta a lansat de pilda proiectele Explorers Club (care a scos doua albume: Raising The Mammoth si Age of Impact), si Leonardo %u2013 The Absolute Man precum si cateva albume tribut (ELP, Genesis, Jehtro Tull, Pink Floyd, Rush si Yes). Aceste albume au in comun faptul ca, aproape de fiecare data, vocalistul (sau unul dintre vocalisti) este James LaBrie (Dream Theater) iar la chitara apare Gary Wehrkamp (Shadow Gallery) care este de cele mai multe ori si unul dintre compozitorii principali. Tot la Magna Carta au luat nastere si proiectele Liquid Tension Experiment si Liquid Trio Experiment. Majoritatea acestor productii sunt mediocre si chiar daca pe moment au iscat un oarecare interes, ulterior au cazut in uitare. (Proiectele Ayreon sau Avantasia nu intra in aceasta categorie, pentru ca sunt opera unor muzicieni talentati %u2013 Arjen Lucassen si respectiv Tobias Sammet %u2013 care s-au implicat cu toate fortele in producerea lor).

Acum cativa ani, insa, o parte dintre trupele care scosesera cd-uri la Magna Carta, au parasit casa de discuri din cauza neintelegerilor financiare si s-au mutat la ProgRock Records. Un rezultat al acestei mutari este si proiectul Roswell Six care nu difera prea mult de cele lansate anterior de Magna Carta.

De data asta proiectul este mai ambitios vizand un target mai larg. Shawn Gordon, proprietarul casei de discuri ProgRock Records a avut ideea de a produce un album concept care sa fie lansat impreuna cu o carte in care sa fie dezvoltat subiectul albumului. Pe site-ul casei de discuri se specifica faptul ca renumitul autor de literatura SF Kevin J. Anderson a creat in romanul respectiv un incredibil univers fantastic in care intalnim corabii, monstri marini si cruciade. Desi am citit destul SF nu auzisem de autor asa ca am cautat putin pe Google si am aflat ca majoritatea romanelor lui sunt continuari ale unor romane celebre (de pilda a lui Dune) sau adaptari dupa filme (de pilda aventuri cu personaje din universul Star Wars sau X-files), cu alte cuvinte carti fara nici o valoare.

Chiar daca porneste ca un proiect comercial, Roswell Six nu a produs un album lipsit de valoare. Trebuie sa recunosc ca m-a captivat de la prima ascultare. Tot atunci am sesizat si care era principala slabiciune a lui Terra Incognita. Fiind destinat atat fanilor rock-ului si metalului progresiv cat si cititorilor de Science Fiction si Fantasy trebuia sa fie un produs accesibil persoanelor nefamiliarizate cu muzica progresiva. Datorita acestui fapt, lipsesc pasajele instrumentale complexe, care constituie de obicei esenta oricarei productii de gen. Autorii s-au concentrat in schimb asupra partilor vocale. Rezultatul seamana deci mai mult cu The Human Equation al lui Ayreon decat cu albumele Dream Theater. James LaBrie si Lana Lane se remarca prin prestatiile impecabile, iar dintre instrumentisti, ies in evidenta Erik Norlander si Gary Wehrkamp care reusesc prin interventiile si solourile lor sa adauge un touch? preogresiv. Pe album intalnim atat piese rapide de power progresiv cat si piese cu ritm si structura de rock neoprogresiv.

Albumul debuteaza cu cea mai lunga si cea mai interesanta piesa %u2013 Ishalem %u2013 ale carei armonii vocale sunt, pe alocuri, la fel de catchy ca si cele de pe albumele Shadow Gallery.  Norlander isi demonstreaza aici, prin cateva interventii substantiale, maiestria si inspiratia. The Call of the Sea e o piesa rapida cu accente de power metal. Ritmul alert contrasteaza cu interventiile angelice ale Lanei Lane. I Am the Point combina ritmurile progressive cu cele orientale. Letters In a Bottle e o balada remarcabila cantata de Michael Sadler de la Saga. Ea este urmata de Halfway, o alta piesa in acelasi registru, cu puternice influente Ayreon, pe care partea vocala este sustinuta de data aceasta de catre Lana Lane. Anchored este o piesa in ritm mediu pe care Wehrkamp iese in fata combinand riff-uri care ne trimit la Pink Floyd cu ritmuri de hard-rock. In Here Be Monster riff-uri lui Wehrkamp par desprinse din Kashmir (Led Zeppelin). Partea vocala este sustinuta de data asta de catre John Payne si Lana Lane. The Sinking of Luminara este o piesa instrumentala sufficient de interesanta pentru a retine atentia pe care intalnim printre altele o interventie cu tenta jazzistica a basistului Kurt Barabas si un solo de vioara a lui David Ragsdale. Piesa urmatoare, The Winds of War, este influentata tot de Ayreon insa de data asta de Into The Electric Castle. Swept Away combina ritmuri hard-rock cu pasaje lirice. Beyond The Horizon este o alta balada, mai putin reusita decat cea anterioara, pe care Sadler este acompaniat la pian de Nordlander. Merciful Tides este o alta piesa care nu-mi spune nimic. Ea debuteaza in sunetul flautului lui Orford care-i da o atmosfera de art-rock iar Lana Lane sustine partea vocala a unei melodii banale. Piesa finala, The Edge of the World, reia instrumental majoritatea temelor albumului, combinandu-le intr-un intreg armonios.

In concluzie Terra Incognita: beyond the Horizon este un album care combina art-rockul cu rock-ul progresiv si metalul progresiv intr-o maniera usor comerciala. Rezultatul este un produs melodic si antrenant insa intr-o oarecare masura superficial. Fara indoiala ca multi amatori de metal melodic vor fi incantati de armoniile pe care le vor intalni aici. Punctul slab al albumului sunt influentele vizibile de care autorii nu s-au debarasat pentru a crea un produs cu adevarat original si care uneori pot fi recunoscute cu usurinta.

Arthur Nota: 8.5