NOCTURNAL RITES - The 8th Sin

   Ca sa treci puntea in business-ul muzical suedez, uneori nu-i exclus sa te faci frate cu dracu’. Sau macar sa cazi in pacat. Acest The 8th Sin al celor de la Nocturnal Rites are o lista lunga de pacate mai mici sau mai mari care stau la baza lui. Dar pentru rezonanta necesara, nu o sa-i gasim decat 7:
- cateva armonii sunt imprumutate de la alti autori si nu stiu daca acestia si-au dat acordul.
- structura pieselor e relativ asemanatoare, cu stopuri previzibile (dar de oarecare efect) inainte de refrene
- linii vocale cu destule inclinatii spre pop, mai ales pe refrene, in care se abuzeaza constant de dublaje.
- riff-uri dintr-o singura nota, rezolvate doar din panatie, cat sa dea impresia de power, peste care clapa da linia melodica;
- orice om care a ascultat ceva hard-heavy-metal la viata lui isi cam imagineaza cum si in ce nota se continua fiecare pasaj.
- solourile sunt banale si repetitive sau lipsa.
- si ultimul pacat dar poate ca e cel originar: albumul e atat de corect facut, atat de bine produs, atat de bibilit sa sune cum place urechii, atat e de atent dozata combinatia intre melodie si power, incat sa fie succestul comercial perfect.
   Nu stiu daca va fi un succes comercial dar, din seria ‘gura pacatosului adevar graieste’, va propun sa ascultati un album care nu aduce absolut nimic nou, ba dimpotriva, dar care suna perfect. N-am idee ce nota sa-i dau. Imi place fiecare piesa pentru groove si pentru melodie, dar e ceva stramb la mijloc. Judecati-l si voi. Sau macar ascultati-l. Ar fi pacat sa nu.

Cynyc Nota: 8