BEHEMOTH - The Apostasy

The Apostasy este in esenta un album similar cu Demigod, un lucru surprinzator daca tinem cont de diferentele stilistice consistente care au existat intre ultimele albume Behemoth. Chiar daca Nergal&co. au optat pentru mentinerea liniei death metal impuse de Demigod, The Apostasy reuseste fara indoiala sa depaseasca precendentul disc in termeni de brutalitate si intensitate. Dominat de furie si violenta extrema, albumul evita sa fie repetitiv, atat prin riff-urile inspirate, cat si prin elementele experimentale care rup monotonia, precum intro-uri de pian,  soaptele de pe Liberthene, chitara acustica si corurile gregoriene prezente pe The Left Hand Ov God sau duetul vocal dintre Nergal si Warrel Dane (Nevermore) pe Inner Sanctum. As fi preferat ca Behemoth sa foloseasca aceeasi tehnica de productie a vocii ca pe Demigod, unde growl-ul lui Nergal suna cu adevarat feroce prin suprapunerea a numeroase straturi vocale. Pe Apostasy insa polonezii au preferat o abordare directa, care sa se potriveasca mai bine cu spiritul brutal si agresiv al pieselor, astfel ca vocea lui Nergal, desi nu suna rau, pare primitva in comparatie cu Demigod. Albumul exceleaza insa la capitolul baterie, fapt datorat lui Inferno si modului sa inuman de a bate: rapid, precis, ca o adevarata masinarie “nfernala”, iar cei care l-au vazut live la Bucuresti cred ca s-au convins de acest lucru. Nu stiu daca The Apostasy este cel mai bun album din cariera Behemoth, dar este cu certitudine un disc care le consolideaza polonezilor pozitia de lideri ai metalului extrem european.
(+):riff-urile de chitara, presatatia lui Inferno, compozitii inteligente
(-):  similitudini cu Nile pe unele pasaje si ca tematica,
basul este practic insesizabil

Dragos P. Nota: 9