ABORTED - The Archaic Abatoir

Pe site-ul trupei scrie chiar la intrare: "WELLCOME TO THE OFFICIAL ABORTED ABBATOIRES". Asta ca sa iti dai seama in ce te bagi cand ii asculti pe cei 5 macelari. Daca treci peste atmosfera de PC Game amuzant-tenebros (un fel de "Resident Evil" pe sonoritati de death metal extrem) iti dai seama ca Aborted e o trupa care vrea sa se respecte. Asa ca The Archaic Abbatoir a iesit si intr-o editie limitata, pentru fanii dedicati.

Acest al 6-lea release al belgienilor pare sa fie si cel mai complet dintre toate de pana acum, reusind sa aiba cateva momente destul de surprinzatoare. Din cand in cand se remarca si cate o insertie de clapa, pierduta printre acorduri brutale, idee care ar fi meritat exploatata ceva mai mult. Iar momentele de power introduse printre pasajele "mitraliera" dau destul farmec unor piese compuse la modul cat se poate de clasic al stilului.

Mai surprinzatoare sunt insa solo-urile, rare dar destul de melodioase si usor atipice. Spre exemplu, cele din ultima piesa, Descend to Extirpation, realizare cu destul de multe influente heavy-power. Pentru ele, fara sa stiu mai multe detalii, il gasesc "vinovat" pe Bart, unul din cei doi chitaristi ai trupei si care, dupa acest album, a si parasit trupa, anuntandu-i pe restul membrilor ca s-a "saturat sa cante genul asta de muzica".

Pana cand vor reusi sa gaseasca un nou "serious and dedicated butcher", cum le place sa spuna, cei patru ramasi sunt in turneu, promovand albumul. Un album corect realizat, fara insa prea multe pretentii si fara nimic in plus fata de media stilului. Nu pot sa ma plang chiar de dureri de cap, dar unele obiectii la adresa monotoniei tot imi permit sa ridic. Din pacate si productia il trage un pic in jos, avand momente in care basul si a doua chitara par sa nu faca parte din mix ci sa se impreuneze intr-un bazait constant si cam fara noima. Daca mai punem si tobele cam prea "pe inalte", cu pedalele care suna uneori a fier lovind in plastic, am cam avea destule lucruri de care sa ne legam.

Pe ansamblu si dincolo de toate neajunsurile, un album destul de reusit pentru stilul belgienilor. Viteza, forta, brutalitate, voce cavernoasa, toate atributele standard ale genului se regasesc pe acest album. Conceptia si realizarea sunt totusi un pic sub pretentiile anului 2005. Va veti convinge sau nu cand veti asculta albumul sau poate cand veti vedea si clipul primei piese de pe album: Dead Wreckoning.

Cynyc Nota: 6.5