ICED EARTH - The Crucible Of Man (Something Wicked Part 2)
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 05.09.2008 CASA DE DISCURI: SPV 8.0
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 14 voturi
Top 2008: #148 |
Iced Earth Componenta: Matt Barlow - voce Jon Schaffer - chitara Troy Seele - chitara Freddie Vidales - bass Brent Smedley – tobe |
TRACKLIST: 01. In Sacred Flames02. Behold The Wicked Child03. Minions of the Watch04. The Revealing05. A Gift or A Curse06. Crown of the Fallen07. The Dimension Gauntlet08. I Walk Alone09. Harbinger of Fate10. Crucify The King11. Sacrificial Kingdoms12. Something Wicked (Part 3)13. Divide and Devour14. Come What May15. Epilogue |
Something Wicked Saga continuă cu The Crucible of Man, album ce are drept cea mai notabilă caracteristică întoarcerea lui Matt Barlow. Nu ştiu dacă acest aspect lasă loc de vreun comentariu, ştim cu toţii calităţile sale vocale şi am constatat cu plăcere că şi le foloseşte din plin. Ca orice album conceptual (unde mai pui că în mai multe părţi), nu-i chiar uşor de ascultat, mai ales că nu are nici cele mai catchy riff-uri sau refrene, nici cele mai accesibile fineţuri. La prima ascultare mi s-a părut un album destul de complicat, impresie care nu mi s-a schimbat când am pus cele două părţi cap la cap. Lăsând însă muzica să curgă în acest fel, după o vreme m-a captivat, cu piesele sale mid-tempo şi cu un sunet cât se poate de heavy, în ciuda lipsei vitezei. Totul este greu, apăsător, uşor sumbru, clar sobru şi cu multe detalii care aşteaptă să fie descoperite treptat. Ca piese de rezistenţă aş putea enumera: Behold the Wicked Child, I Walk Alone (care mie mi-a plăcut cel mai mult, super piesa), Crucify the King (probabil cea mai grea piesă a albumului), Sacrificial Kingdoms (mai rapidă şi foarte catchy) şi Come What May (foarte diversă), dar nu pot fi ignorate superbul solo din Crown Of The Fallen, riff-urile ce încep The Dimension Gauntlet sau corurile şi refrenul din Divide And Devour. Per total, mi-a plăcut, aş zice că e un disc reuşit, l-am ascultat şi disecat cu plăcere; dar uneori oboseşte, entuziasmul fiind practic nul.
Mad Nota: 8
|
lol n-au clape? din ce tin minte, au, da' nu ma apuc sa ascult iar
Am dat si eu cu recenzia in asta. E un album ok din cauza vocii lui Barlow dar Schaffer pare sa fi adaptat piesele strict pentru marea intoarcere uitand de esenta lor melodica.
In orice caz, nu mi se pare ok sa-l notati pe-asta cu 8.0 si pe cel precedent cu 8.5 . Cel precedent , desi poate era mai inchegat instrumentat nu trecea de 7.5
Tanti Mad asta e geniala! Sa traiesti fetito!
O sa ai multe tone de varza sa vinzi in curand!