CATTLE DECAPITATION - The Harvest Floor

Semnele unei metamorfoze incepusera sa se intrevada deja pe Karma, Bloody Karma. As descrie Harvest Floor ca pe un tur de forta si exhibitionism, intrucat Cattle Decapitation par a fi hotarati sa demonstreze ca ei pot compune si interpreta in orice gen din zona metal; ori poate ca, pur si simplu, Cattle Decapitation %u201Eau crescut%u201D si au dezvoltat un spirit de toleranta fata de marci stilistice ce le erau straine in trecut. Cert este ca abundenta stilistica si haosul ordonat creat de altoirea la tulpina centrala reprezentata, cum era de asteptat, de death-grind, a elementelor de tech death metal, black, thrash, progressive si a unui flux de melodie (fie el si sincopat si iterativ) genereaza o abundenta si un haos emotional pe masura. Cu exceptia piesei titlu, care e cu totul si cu totul dintr-un alt univers si careia, sincer, nu-i pot gasi rostul pe album, ultimul produs Cattle Decapitation este un album brutal atipic care, in ciuda varietatii stilistice, curge coerent, taios si sincer, cu schimbari de viteza si intensitate uneori subtile, alteori bruste, dar nu mai putin interesante. In mod sigur, la varietatea albumului au contribuit si colegii de breasla invitati sa-si aduca contributia la desavarsirea lui The Harvest Floor: Ross Sewage (Impaled) si Dino Sommese (Dystopia), precum si prezenta mai putin scontata a violocelistei Jackie Perez-Gratz (Grayceon) ce poate fi auzita pe Regret and The Grave, precum si fosta solista a formatiei Swans, Jarboe - vocea suav-fantomatica de pe piesa titlu; de mentionat si contributia lui John Wiese, responsabil cu efectele ce intregesc peisajul sonor al  masacrului.

Impresionanta pe The Harvest Floor este versatilitatea interpretarii vocale livrate de Travis Ryan, de la growlurile joase la tipete inalte si urlete animalice, totul intr-o dementa neafectata care se asorteaza perfect cu prestidigitatia la grif a chitaristului Josh Elmore (vezi de exemplu, dar nu numai, A Body Farm). Riffurile, fie ele cu iz de thrash furibund, mid-tempo sau super-brutale (The Ripe Beneath the Rind),  se prind de memorie de la prima ascultare, ritmul e sustinut salbatic de breakurile si pedala dubla a lui David McGraw %u2013 care pe acest album isi face debutul de studio alaturi de Cattle Decapitation. Nu in ultimul rand, trebuie mentionata lucratura basului, mixat inteligent si evident, si cu momente proprii la rampa, cum ar fi solo-ul ce deschide albumul pe The Gardeners of Eden sau intro-ul piesei Regret and the Grave %u2013 ambele piese de rezistenta care incadreaza perfect restul compozitiilor.

( ) tehnicism, unitate si varietate, versatilitatea partiturii si interpretarii fiecarui membru al formatiei
(-) desi o auditie placuta, piesa titlu nu pare sa-si aiba locul pe album

G.A.S. Nota: 8.5