IN VAIN - The Latter Rain

Astia sunt dusi cu pluta. Si nu cred ca mai vin inapoi. Ceea ce e foarte bine. The Latter Rain incepe sunind din trompete si le mai suna si pe prima piesa, incit am crezut ca norvegienii sunt baieti de-ai lu Bal Sagoth. Dupa ceva vreme, m-am razgindit si am zis ca In Vain e o trupa de doom/death cu accese de melancolie Pink Floyd-iene si ceva refrene ostasesti, dar numai una dintre piesele urmatoare mi-a confirmat, nu cu multa convingere, presupunerea. Pentru ca baietii au inceput sa arunce fara mila cu riffuri death/black scapate uneori in grind, grele dar si foarte tehnice in acelasi timp, interpretate cu o lejeritate grozava si zbang, stopate cind ti-e lumea mai draga pentru a face loc un solo linistitor de saxofon, de vioara, de pian, dupa caz, asa cum a simtit sufletul artistului. Prog metalul isi da mina cu folk metalul si se incing la joc cu thrashul si bluesul de ies niste solouri de chitara de zici ca ce-i aia. Diversitatea se transmite si la nivel de voci, avem aproape toata paleta de urlete si racnete specifica metalului extrem, stinse la mijlocul fiecarei piese cu refrene melodioase de inspiratie Green Carnation si In the Woods (vezi la invitati) si agrementate intru dramatism de niste voice-sampleuri - vocea naratorului care expune pe larg care-i smecheria. Baietii o dau din una in alta cu o nonsalanta care te tine cu curiozitatea pe virfuri, tot lungindu-si gitul peste gardul fiecarui pasaj, sa vada ce urmeaza. Si tineti cont ca e doar primul album!

(+) super riffuri, combinatii originale de influente, energie, feeling, atmosfera
(-) unele alaturari de pasaje sunt fortate

Klawz Nota: 9