NOVEMBERS DOOM - The Novella Reservoir

In ultima vreme ma surprind intr-un mod neplacut, cel putin din punctul de vedere al unui ascultator constant de metal. Iata-ma in ipostaza de a audia pentru prima data cu atentie trupa Novembers Doom. La inceputul acestui demers ma temeam ca sunt niste nordici care nu au auzit inca de incalzirea globala, considerand inca noiembrie o luna naspa. Singura problema este de fapt la mine, trupa activeaza de mai bine de 15 ani, au 6 albume cu The Novella Reservoir si canta mai bine decat ma asteptam.

Dar, sa mergem in pasi inceti catre destinatia finala. De ce Novembers Doom? Poate pentru ca Novembers Dark Metal suna mult mai urat si pentru ca in 1990 dadea bine sa te dai cu soarta cea cruda si rea. De atunci, baietii au evoluat, au fost etichetati ca apartinand mai multor stiluri, ramanand ca in cele din urma sa se considere ei insisi un dark, heavy emotional metal.

America este plina de surprize din punct de vedere muzical, mai ales atunci cand trupele ataca un stil mai putin obisnuit in tara tuturor posibilitatilor. Daca nu ma insel, si Agalloch sunt tot din State, ba mai mult, au sustinut chiar un turneu impreuna, bineinteles in Europa.

In mod cert stilul abordat de catre Novembers Doom nu este doom, neavand nici pe departe rifanele grele specifice doom-metalului, mai degraba rifuri scurte, alerte, intrerupte din cand in cand de interludii de claviatura. Nu au nici vocea grea, apasatoare ci o combinatie de growl cu voce clean, destul de bine executate ambele variante.

Mi s-a parut uneori ca ascult un Heavenwood mai agresiv si mai melancolic, iar alteori am zis ca a scos My Dying Bride album. E inerenta comparatia cu Anathema, Opeth, etc, insa consider ca americanii nu sunt in mod cert pe aceeasi felie, nu au nici finetea solourilor si tehnicitatea celor de la Opeth, si nici greutatea si depresia celor de la My Dying Bride. Se situeaza undeva la mijloc, intre o atmosfera pre/post apocaliptica si o mare de nelinisti, avand cateva "scapari" in melancolie ce pot fi considerate adevarate opere de arta si aici ma refer la piesa Twilight Innocence. 

Daca e sa vorbim de productie, este ceas, Dan Swano fiind la butoane. Acelasi lucru il putem spune si cand ne referim la cover-art, The Novella Reservoir beneficiind de o coperta mai mult decat dementa, creata de Travis Smith.

Mi-as fi dorit mai multe piesa ca cea de deschidere: Rain, si poate mai mult balans, uneori se pierd in pretiozitatea cu care doresc sa creeze o atmosfera apasatoare, prea apasatoare. Un album ce merita ascultat, sigur veti gasi cateva piese sa va placa.

SkyDancer Nota: 8.5