ELVENKING - The Scythe

Chiar daca fragilitatea granitelor dintre subgenuri nu mai este o noutate pentru ascultatorii contemporani de metale, ultimul Elvenking are ceva sanse sa iste confuzie. Zic eu. Italienii nostri au ajuns departe de momentul (Heathenreel, 2001) in care declansau entuziasmul fanilor folk-metal, in general, si fanilor Skyclad, in special. Unde au ajuns exact nu-i usor de spus si nici usor de ascultat, pentru ca The Scythe are mari probleme de orientare stilistica. Power, swedish, thrash, gothic, electro, folk: nu nedreptateste pe nici unul. Chestie care e putin obositoare, noroc cu vreo doua piese mai directe si cu refren: The Scythe si (semibalada) The Divided Heart. Dupa vreo doua ture, lucrurile incep sa se lege - in parte si datorita strofelor recitate intre piese (e album conceptual) - si amestecul incepe sa devina interesant. Vioara si folkul de pe albumele precedente mai sunt inca prezente, dar lucreaza diferit, undeva in umbra riffurilor ce se dezlantuie cu furie, intaritate si de ceva growlinguri, pina sa fie potolite de vocea clean (cu timbru special) si de solourile melodioase. Pentru ca oricit ar da-o in diverse cu crize de nervi si accese de inventivitate, italianu daca nu fredoneaza nu e italian.

(+) amestec ingenios de stiluri, solourile de chitara, atmosfera;
(-) neprietenos si pe alocuri obositor

Klawz Nota: 8.5