GOD DETHRONED - The Toxic Touch

Albumul The Lair of the White Worm a fost unul dintre cele mai bune aparitii de death metal ale anului 2004, propulsandu-I pe olandezii de la God Dethroned pe primele locuri in topurile de specialitate. Daca in ceea ce priveste acest album asteptarile mele au fost minore (si cu atat mai placuta surpiza), The Toxic Touch este exact asa cum speram: un nou killer album, care evolueaza insa intr-o directie sensibil diferita de precedentul.

De fapt The Toxic Touch este rezultatul  perioadelor intense de turnee si a feedback-ului receptionat de God Dethroned din partea publicului. Olandezii au constatat ca secventele melodice prezente in muzica lor sunt cele care fac deliciul fanilor si astfel au marit considerabil pentru noul album doza de melodicitate, fara a neglija complet latura brutala, care era in trecut definitorie pentru stilul lor.

Dupa un scurt intro, albumul debuteaza cu un riff naucitor, sustinut de o sectie ritmica devastatoare si continua de aceeasi factura pe parcursul celor 9 piese cu o avalansa de secvente melodice si brutale, alternate intr-o mainera ingenioasa.  Asa cum ii place colegului Sake sa spuna, discul este groovy pana in maduva oaselor si spre deosebire de albumul precedent, tempo-ul in care se canta a fost redus substantial, probabil tocmai pentru a spori aceasta senzatie. Balansul este cuvantul de ordine, iar realizarea tehnica este de exceptie. O mentiune speciala merita chitaristul Isaac Delahaye, care nu se dezminte si ne ofera si de data aceasta o serie de solo-uri mai mult decat inspirate.

Din punctul meu de vedere The Toxic Touch are patru momente de referinta si ele sunt inteligent distribuite de-a lungul intregului album. Daca primul este Hating Life si ale sale riff-uri taioase, urmatorul coincide cu piesa cinci, On Wings of Pestilence, care are un refren aproape catchy si darul de a crea o atmosfera sinistra. Away From Emptiness surprinde nu atat prin faptul ca este eminamente instrumentala, ci prin tenta de metal progresiv pe care o imprima chitarile melodioase. Cel mai interesant moment al albumui ramane insa Typhoid Mary. Cand am ascultat-o prima oara am fost aproape convins ca in playlist s-a insinuat cumva una bucata Hypocrisy, asemanarea cu muzica lui Peter Tagtgren fiind izbitoare. Clapele mai degraba simtite,  modul in care Sattler urla %u201Ctyphoid Mary%u201D la refren, dar si solo-ul lui Isaac fac din aceasta compozitie piesa de rezistenta a albumului.

Singurele minusuri ale discului ar fi durata prea scurta  si coperta cam neinspirata, a carei grafica a fost realizata probabil in ideea de a reprezenta vizual atat titlul albumului, dar si tema sa principala %u2013 cazul lui Mary Mallon, prima persoana din Statele Unite identificata drept "purtatoare" a virusului febrei tifoide, fara ca aceasta boala sa o afecteze.
Asa ca atentie sporita, albumul creaza dependenta iar sansele de infectare sunt mari inca de la prima auditie!

Dragos P. Nota: 9