AVANTASIA - The Wicked Symphony

The Wicked Symphony FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 03.04.2010
CASA DE DISCURI: Nuclear Blast Records
 
8.0
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.2
NOTEAZA ALBUM: 24 voturi

Top 2010: #80
Avantasia more
Componenta:
Tobias Sammet - voce, bas
Sascha Paeth - chitara
Michael "Miro" Rodenberg - clape, orchestratie
Eric Singer - tobe


Invitati:
Instrumentisti:
Bruce Kulick - chitara (6, 11)
Oliver Hartmann - chitara (2, 8)
Simon Oberender - orga (11)
Felix Bohnke - tobe (1, 5, 9, 11)
Alex Holzwarth - tobe (3, 7, 8, 10)

Vocalisti:
Jorn Lande (1, 6, 7, 8)
Michael Kiske (2, 6)
Russell Allen (1, 10)
Bob Catley (6)
Klaus Meine (4)
Tim "Ripper" Owens (3)
André Matos (5)
Ralf Zdiarstek (9)
TRACKLIST:

01. The Wicked Symphony02. Wastelands03. Scales of Justice04. Dying for an Angel05. Blizzard on a Broken Mirror06. Runaway Train07. Crestfallen08. Forever Is a Long Time09. Black Wings10. States of Matter11. The Edge
Nu am fost foarte incantat atunci cand am auzit ca Avantasia va scoate un dublu album. De fapt cunosc foarte putine albume de acest tip care sa fie perfecte. Lansarea unui album dublu il obliga deseori pe artist la o serie de concesii pentru ca foarte putine trupe pot sa realizeze un album bun iar lansarea a doua albume este pentru majoritatea o sarcina imposibila. Rezultatul este de fiecare data includerea unor piese de umplutura care ar fi fost eliminate de obicei. Si in cazul lui Tobias Sammet se poate constata acelasi lucru. Daca selectionam doar piesele bune de pe cele doua albume obtinem un album de nota 10. Lansarea a doua albume simultan a dus la includerea unor piese mediocre alaturi de cele exceptionale.

Ca de obicei Sammet a selectionat o echipa impresionanta de colaboratori. Unii sunt prezenti si pe celelate albume Avantasia pe cand altii sunt noi. Exista si unele absente notabile. Mi-as fi dorit de pilda sa-i mai aud pe David DeFeis si pe Roy Khan. M-am bucurat ca Andre Matos poate fi auzit si de data asta insa mi-as fi dorit sa il aud de mai multe ori. Cea mai mare surpriza este prezenta lui Klaus Meine. Si aici am aceeasi observatie. Poate ca era bine ca Meine sa primeasca un rol cu aceasi pondere ca Jorn Lande.

Albumul debuteaza cu cea mai lunga piesa, The Wicked Symphony, tipica Avantasia. Pe ea ii intalnim ca vocalisti pe Tobias Sammet, Jorn Lande si Russell Allen. Cea mai buna impresia mi-a facut-o Sammet. Lande ne arata o fata cu mai multe asperitati ca de obicei. Vocea lui de catifea a fost data pe unele portiuni cu glaspapir si asta il dezavantajeaza. Piesa se bazeaza mai mult pe partitura vocala, pe dialogul (Sammet ii zice “duelul”) dintre solisti. Vazand ca e atat de lunga m-as fi asteptat la o parte instrumentala mai consistenta. Ce-i drept Sasha Paeth intervine in ultima treime cu un solo bunicel si chitara sa isi spune cuvantul in timp ce in fundal unul dintre solisti face niste vocalize a la Deep Purple.

Wastelands este o piesa parca compusa special pentru Michael Kiske. Atat riff-urile cat si partea vocala par desprinse de pe unul dintre primele doua Keeper of the Seven Keys iar Oliver Hartmann si Sasha Paeth se intorc in timp facand trimiteri la acelasi Helloween. Nu este insa vorba de o clona ci mai degraba de un omagiu bine realizat.

Scales of Justice este si ea o surpriza insa mai degraba o surpriza neplacuta pentru ca Tim "Ripper" Owens se crede pe un album Judas Priest si se dovedeste inca o data o imitatie nereusita de Rob Halford. Piesa nu este rea insa pare luata de pe albumul altei trupe. Strigatele agresive ale “ripper”-ului contrasteaza cu performantele celorlalti vocalisti. Repet, nu e o piesa rea iar fanii Judas Priest vor fi incantati sa gaseasca un hibrid intre Judas si Avantasia insa pare oarecum nepotrivita ca stil in ansamblul albumului iar performanta lui Owens nu este extraordinara.

Urmeaza Dying For An Angel, o piesa care initial mi s-a parut cam comerciala dar care se potriveste perfect cu stilul lui Klaus Meine. Sammet reuseste sa-i tina piept cu succes monstrului sacru al metalului teutonic dovedind ca este unul dintre cei mai buni si versatili vocalisti din Germania. Nu stiu daca am putea sa o numim balada pentru ca tempoul ei nu este suficient de lent ca sa o plaseze in aceasta categorie insa nici destul de rapid. Probabil ca va fi piesa cu cel mai mare succes la public. De data asta stilul se apropie de cel al lui Scorpions si nu ma pot abtine sa nu remarc faptul ca in Wicked Symphony Sammet a incercat sa se adapteze stilului fiecarui vocalist si nu sa-i convinga el sa adopte stilul propriu. In unele cazuri aceasta abordare a dat rezultate pozitive iar in altele nu.

Blizzard On A Broken Mirror est piesa pe care isi face aparitia un alt mare vocalist, André Matos. Acesta reuseste una dintre cele mai bune interpretari vocale de pe album amintindu-ne de vremurile fericite in care activa la Angra. Din aceasta cauza si datorita faptului ca am fost intotdeauna un fan Matos e si una din piesele mele preferate de pe album.

Runaway Train este una dintre piesele favorite ale lui Sammet dar pentru mine e piesa pe care o plac cel mai putin de pe album datorita inceputului. Titlul ei ne trimite la o poveste western iar in primele secvente Catley pare un cantaret de muzica country. Tot in acea portiune se pot sesiza si influente pop/blues pe care le detest. Din fericire dupa inceputul nefericit urmeaza si o interventie salvatoare a chitarei iar Lande, Kiske si Sammet atenueaza oarecum impresia initiala. Piesa are un suflu epic si dureaza aproape 9 minute iar pe parcursul ei exista atat momente bune (in special solourile de chitara ale lui Bruce Kulick si Sasha Paeth) cat si momente prea dulcege pentru gustul meu. Probabil ca albumul ar fi iesit mai bun daca in locul ripper-ului si al lui Bob Catley ar fi fost invitati din nou DeFeis si Khan.

Crestfallen debuteaza si ea cu niste acorduri dubioase de inspiratie pop la sintetizator. De data asta Lande si Sammet sunt mai putin inspirati si emit din cand in cand niste strigate ce se doresc agresive insa sunt doar abrazive pentru urechi. Interventiile sintetizatorului lui Miro, cu aceeasi tenta disco, completeaza impresia neplacuta.

Din fericire urmeaza Forever Is A Long Time, o piesa care atenueaza impresia neplacuta. Chiar daca pe ici colo vocea lui Lande mai prezinta unele asperitati nedorite de data asta el ne demonstreaza de ce e considerat unul dintre cei mai buni vocalisti de heavy metal. Remarcabili sunt aici si Oliver Hartmann si Alex Holzwarth. Nimic nepotrivit nu mai strica ansamblul compozitiei iar Miro nu mai face experimente de prost gust.

Black Wings este piesa pe care apare Ralf Zdiarstek. Din pacate contributia lui este destul de stearsa iar Sammet reuseste sa-l surclaseze cu succes. Piesa e de o balada de un romantism sumbru iar aripile par sa apartina unei rude a lui Nosferatu sau poate destinului. Paeth ne ofera aici unul dintre cele mai intereseante solouri de chitara de pe album.

States Of Matter este o piesa mai alerta in care intervine Russell Allen aducand cu el o aroma de Symphony X. Cateva riff-uri si soloul de chitara ne amintesc de Symphony X insa ele se combina cu ritmuri inspirate de Helloween.

Concluzia albumului, The Edge, este trasa de Sammet. Inca nu am reusit sa ma decid daca imi plac acordurile de chitara care trimit parca la Dire Straits sau la influente similare insa soloul e bun. Piesa are un tempo mediu si e executata corect fara sa entuziasmeaze.

Pe ansamblu se poate spune despre The Wicked Symphony ca este un album bun dar neomogen. Unele piese sunt bune, altele contin portiuni bune dar si interventii neinspirate pe cand altele sunt doar mediocre. In jumatate dintre piese Sammet s-a acomodat la stilul vocalistilor si a compus melodii care trimit direct la trupele din care provin solistii respectivi. Nu neg faptul ca, cu unele exceptii, aceasta abordare a dat nastere unor rezultate stralucite. Dupa cum am spus Wastelands, de pilda, e o piesa care ar fi putut fi compusa de Helloween iar Blizzard On A Broken Mirror seamana foarte mult cu ceea ce compunea Angra in perioada de glorie. Eu imi doream insa un album tipic Avantasia, adica un album care sa egaleze primul Metal Opera si sa contina piese care sa se poata compara cu Breaking Away sau The Glory of Rome. Din aceasta cauza putem spune ca desi nu e un album slab The Wicked Symphony este un esec pentru cel care a compus unul dintre cele mai bune albume de power metal ale tuturor timpurilor.
 



Arthur more Nota: 8


Posted at 12:09 |  11 Februarie 2010  | 0 Comentarii  | 3541 Vizualizari

Comenteaza la: The Wicked Symphony

COMENTARIUL TAU

Alte Albume

Nesfârșite

Trupa: E-an-na
Aparitie: 19.07.2019
Casa de discuri: Souns Age Productions
 - Nesfârșite
TRACKLIST
01. Viu02. Aer03. Fiecare gest al nostru04. Epitaf05. Pielea06. Pânda07. Frica08. Zadar09. Izbânda si a râvni10. Apele înghetate11. iO.ta12. În frânt13. Mashiara

Apopheny of Life

Trupa: Saddayah
Aparitie: 07.09.2018
Casa de discuri: Loud Rage Music
 - Apopheny of Life
TRACKLIST
1. Apopheny of Life2. Fire Above, Frost Below3. Mouth of the Abyss4. 85. King's Will6. The Darkest Recess of the Human Mind7. Born in Singularity8. Carving in the Stone Flesh of God

Tigers of the Night

Trupa: Crusader
Aparitie: 01.10.2019
Casa de discuri:
 - Tigers of the Night
TRACKLIST
1. Into the Night2. Rise Up3. Lovin' You4. Scream Out Loud5. Realm of Dreams6. Tigers of the Night

The End

Trupa: Katara
Aparitie: 04.01.2019
Casa de discuri: Taboo Music Production
 - The End
TRACKLIST
1. Devouring Souls2. Inner Scar3. Blestem4. The End5. Whitin6. Illusions of Life7. The Crow8. Revenge9. Entombed Toughts

Meteahna timpurilor

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 10.09.2019
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Meteahna timpurilor
TRACKLIST
1. De dincolo de munte2. Puhoaielor3. Mistuind4. Bradul cerbului5. Jale6. Dor austru7. În timp vernal8. Jabracie

Letchology

Trupa: Dirty Shirt
Aparitie: 08.03.2019
Casa de discuri: Apathia Records
 - Letchology
TRACKLIST
1.Latcho Drom2.Palinca3.Put it on4.Fake5.Nem Loptam6.Hora Lenta7.Killing Spree8.Nice Song9.Starea Natiei