BLITZKRIEG - Theatre of the Damned

„Can you help me, please? I’m lost. What is this place?” „This, my dear, is the Theatre of the Damned!”
Nu e deloc usor sa te descurci prin coridoarele teatrului propus de veteranii britanici. Desi in intro se pare ca posesorul vocii demonice te va ghida, te trezesti singur-singurel intre piese despre care, cel putin la o prima vedere, nu stii ce sa spui. Recunosc ca initial am catalogat albumul drept slab si plictisitor, in ciuda vocii superbe a lui Brian Ross, dar indemnata de cunoscuti i-am mai dat o sansa. Probabil ca ma ratacisem prin coridoare, pentru ca numai slab nu e, ci o doza sanatoasa de British heavy metal: mid-tempo, balansat si punctat unde trebuie, tobele pe spate, riff-uri frumoase, iar la voce raman la aceeasi parere. Piesele sunt in mare majoritate catchy, te fac sa canti refrenele cu ei si sa dai un pic din cap. Primele patru piese mi se par si cele mai bune (Devil’s Spawn  fiind varful), alaturi si de The Passing si Together We Are Strong, in schimb nota este trasa in jos de cateva compozitii care par a fi in plus, precum Into the Light si Tortured Souls (cel putin din punct de vedere muzical, pentru ca altfel completeaza calatoria); o miscare inspirata este reeditarea pentru Armageddon si Blitzkrieg, care va apela la sentimentalismul vechilor fani. Nu este albumul anului, nici macar pe felia lui, dar este o poveste interesanta spusa de o trupa care stie cum sa o spuna. Welcome to the theatre!
(+) compozitii antrenante, majoritatea bine structurate si interesante, o voce la mare inaltime
(-) piesele peste care se putea sari

Mad Nota: 8.5