OPHIOLATRY - Transmutation

La zece ani de la infiintare, trioul brazilian se arata in lume cu Transmutation, mai precis 16 piese in 32 de minute – death metal pasional cu tenta de grind. Piesele in format pastila condenseaza, aproximativ fara variatii considerabile, marca Ophiolatry – metal extrem, brutal, fara compromisuri si digresiuni, scurt si la esenta cu un efect ridicat la patrat.

Datorita tempoului mitraliant care nu lasa loc de respiro, albumul pare unilateral si fara dezvoltare; in realitate nu duce lipsa de rifuri solide, farame de melodie, solouri atonale si chitari sincopate cu iz de haos (Transmutation, Abyss of Alienation, Divine Stigma, Urutu). Nu lipsesc nici schimbarile de tempo, mai mult sau mai putin subtile, in ciuda asaltului nimicitor al tobelor si nici refrene in spiritul feroce si blasfemic al celor de la Ophiolatry sustinute de un timbru vocal uber-brutal dar cu dictie. Elementele nespecifice metalului s-au strecurat si ele, asa cum se poarta mai nou in acest gen, fie ca e vorba de viorile de pe Variacões 1 sau de piesa finala atipica din toate punctele de vedere: lunga, acustica, melodioasa si trista, care dupa asaltul brutal al primelor 29 de minute, suna post-apocaliptic.

(+) executie, ingrediente ca la carte pentru genul practicat
(–) lipsa de variatie, reitereaza, e drept, cu convingere, aceeasi idee iar si iar si iar

G.A.S. Nota: 8