CORNERSTONE - Two Tales of One Tomorrow

Hard rockul nu este nici pe departe genul meu preferat, dar sunt cateva trupe incluse in aceasta categorie pe care le ascult mereu cu placere. Printre ele si Cornerstone, proiectul scotianuluilui Dougie White (fostul vocalist al trupei Rainbow) si al danezului Steen Mogenseen (ex-Royal Hunt). Cei doi au debutat impreuna in 2000 cu albumul Arrive, considerat drept unul dintre cele mai interesante discuri din zona hard rock ale anului. Albumele Human Stain (2002) si Once Upon Our Yesterdays (2003) au transformat Cornerstone dintr-un proiect intr-o trupa adevarata si i-au asigurat o baza solida de fani, cu toate ca genul practicat are o varsta considerabila, la fel ca si membrii trupei. Lucru care nu ii impiedica insa pe Dougie & co. sa recidiveze in 2007 cu o mostra de rock melodios, bine realizat si interpretat.

Fara sa se abata de la directia trasata de albumele precedente, Two Tales of One Tomorrow combina elemente din scena muzicala a anilor ‘70, ‘80 cu un sound modern, de multe ori heavy, bazat pe ritmuri alerte. Nu lipsesc nici cateva pasaje de rock progresiv, care te duc cu gandul la Savatage. Ca sa va faceti o idee,  imaginati-va piese clasice, specifice unor grupuri ca Deep Purple, Rainbow sau Dio, dar care beneficiaza de un sunet si o structura caracteristice metalului anului 2007.  Din punct de vedere al executiei tehnice, piesele sunt fara cusur, Dougie si Mogensen fiind completati de un trio de muzicieni cu experienta: chitaristul Allen Sorensen (ex-Royal Hunt)  bateristul Kaspar Damgaard (Mike Tramp) si claparul Rune Brink (Wuthering Heights). Rezultatul acestei coooperari este un hard rock dinamic, energic, cu momente foarte bune (Misery, Mother Of Mercy, Blinded), dar si cu secvente mai putin inspirate. De fapt, principalul minus al albumului il regasim chiar la nivelul compozitiilor, care tind sa se repete si astfel sa creeze senzatia de monotonie. E greu sa mai faci ceva original intr-un gen care si-a trait de mult prima tinerete, dar mai multa diversitate nu ar fi daunat atmosferei generale a discului.

Departe insa de a fi genul de album inspid, care repeta la infinit niste teme muzicale abordate de nenumarate alte trupe de gen, Two Tales of One Tomorrow poate fi considerat un omagiu modern adus vremurilor bune ale rockului clasic.
 

Dragos P. Nota: 8