BRUCE DICKINSON - Tyranny of Souls

Exista anumite trupe ale caror vocalisti au devenit adevarate embleme, fara de care respectivele grupuri isi pierd mare parte din identitate. Asa cum pentru multi Sepultura nu a mai insemnat acelasi lucru dupa plecarea lui Max Cavalera, la fel Iron Maiden si-au pierdut o parte din fani dupa ce Bruce Dickinson a parasit, din fericire doar temporar, grupul britanic. Chiar daca Bruce s-a reintors de cativa ani la Iron Maiden el nu si-a neglijat cariera solo, si iata-l revenind in forta in 2005 cu un nou album de studio, la nu mai putin de 7 ani distanta de ultima sa creatie, The Chemical Wedding .

Ar fi cred eu inutil sa ma pierd acum in epitete care sa elogieze calitatile de vocalist si compozitor desavarsit ale lui Dickinson . Asa ca am sa intru direct in subiect si am sa incerc sa va prezint cel mai recent efort solo al muzicianului britanic, albumul Tyrany Of Souls . Ultima sa aventura discografica marcheaza o noua colaborare cu "guru-ul" american Roy Z, compozitor, chitarist si producator faimos, cunoscut pentru colaborarile sale cu Dickinson , Rob Halford , Judas Priest , Masterplan , Helloween sau Rob Rock. Din punct de vedere tematic, Tyranny of Souls este un album construit pe baza picturilor lui Hans Hemling, misterios artist german ce a trait in secolul 15 si care a avut o anumita apetenta pentru reprezentarile religioase, operele sale prezentand viziuni expresive asupra Iadului. Ei bine, viziunea lui Hemling asupra infernului l-a inspirat pe Dickinson sa scrie pentru acest album o serie de versuri care intriga, versuri consistente, pline de substanta.

Dar nu prin calitatile sale lirice se remarca in primul rand Tyranny Of Souls , ci prin muzica extraordinara, o adevarata demonstratie de forta, un exemplu de cum se poate face metal modern pornind de la structurile clasice ale heavy metal-ului. Dupa Mars Within , un intro electrizant, Abduction te loveste prin combinatia sa de riff-uri taioase, solo-uri inovative si sectie ritmica elaborata. Nimic mai potrivit apoi decat Soul Intruders , care demareaza agresiv, ca mai apoi sa se transforme intr-o secventa "catchy", cu un refren excelent ce pune in valoare calitatile vocale ale lui Bruce. Kill Devil Hill si Power Of The Sun scot in evidenta in special riff-urile de chitara si ritmica senzationala, in timp ce momentele speciale apartin pieselor Navigate The Seas Of The Sun si River Of No Return care prezinta o alta fata a albumului, soft, atmosferica si introspectiva.

Devil On A Hug este o bucata neobisnuita, cu o pronuntata tenta de rock and roll american, si care face intr-un fel trimitere la primele incercari solo ale lui Dickinson de la inceputul anilor '90. Believil este dominata de o aura sinistra, bizara, dar are menirea de a face trecerea catre epilogul acestui album, piesa de titlu Tyranny Of Souls. Alegere perfecta pentru a pune punct final discului, Tyranny Of Souls este genul de piesa care se insinueaza undeva intr-un ungher din mintea noastra, a ascultatorilor, fortandu-ne sa fredonam fara sa vrem: A tyranny of souls, that love has lost, a tyranny of souls, a Pentecost.

Dragos P. Nota: 9