ORDEN OGAN - Vale

Reclama e sufletul comertului (nu-i asa?), asta imi spun in gind cind citesc cite-o prezentare de-aia exagerata pina dincolo de limita bunului simt. Asa mi-am spus si acum, cind am citit, cu circumspectie, ca cica Orden Ogan insemneaza renasterea metalului melodic german. Zic ia uite alti tupeisti care se sparg in superfiguri si cind colo ei sunt niste tantalai, niste apendice cu care casele de discuri vor sa bage mina mai adinc in buzunaru copiilor societatii de consum. Vai, dar cit am gresit. De mult n-am mai auzit niste baieti atit de talentati, destepti si harnici. Daca mai erau si frumosi, credeam ca nu-s adevarati.

Prima conditie cind te apuci de cintat ceva melodic e sa ai simtul melodiei. Sa produci refrene care sa rasune in capul ascultatorului. Orden Ogan stiu sa faca treaba asta bine de tot. Au si din alea care se lipesc din prima, au si din celelalte, pe care le observi mai tirziu, cind incepi sa te plictisesti de primele. Si daca mai ramine vreun ratacit neconvins, corurile bombastice vin peste el si-l iau pe sus negresit.

Pe urma, alta treaba remarcabila e ca au reusit sa-si croiasca un drum printre influentele inerente ale genului, sa le preia elegant si sa le topeasca intr-o combinatie mai personala decit auzi la orice colt de casa de discuri. Chiar si casoaie din alea mai mari. E greu pentru o trupa tinara de metal melodic, pe deasupra si german, sa se desprinda de imaginea paternala si coplesitoare a unor babaci ca Blind Guardian, Helloween, Gamma Ray sau Nightwish, dar uite ca Orden Ogan reusesc. Influentele ramin vizibile, dar frumos si inteligent amestecate si alaturate. Ca totul sa fie si mai placut, baietii au adaugat a)riffuri thrash din alea inteligente de ti-e mai mare dragu; b)schimbari de ritm intr-o proportie suficienta pentru alungarea plictiselii. Instrumental nu prea am ce reprosa; unele pasaje par alaturate cam cu forta, dar nimic deranjant. Riffuri de tot felul, unisoane si dialoguri solistice intre chitaristi in care participa si claparul cu competenta, atmosfera e animata si antrenanta, nimic de zis. Vocea e un picusor cam plata, nu prea tine pasul cu expresivitatea instrumentatiei, nici timbrul nu e grozav. E o voce  tipica de power metal, curata, nu prea subtire, care la nevoie capata o latura agresiva, ragusita (aminteste de Chulle de la Morgana Lefay) in general se descurca bine, dar nu aduce nimic in plus.

Albumul are o cursivitate si o constanta a calitatii de toata isprava, incepind cu o repriza mai speed, cu ceva trimiteri la Blind Guardian, urmata de o semi balada, pe urma un thrash apasat, apoi iar repejor si fredonabil, aluneca spre simfonic, continuat cu o balada si cu ceva mai asezat, trezirea cu niste riffuri nervoase si la revedere si noapte buna leganata la lumina luminarii. Majoritatea pieselor sunt peste medie si se impun in timp record cu sprijinul unei productii mai mult decit onorabile pentru o casa de discuri care are doar trei trupe sub contract. Pentru mine Orden Ogan au fost o surpriza foarte placuta intr-un inceput de an discografic care nu mi-a provocat cine stie ce emotii. Sunt precis ca si pentru voi va fi la fel. Vizitati neaparat pagina lor de Myspace.

(+) talentati, destepti si harnici
(-) productia, vocea, citeva repetitii inutile

Klawz Nota: 9