SHINING (SWE) - VI - Klagopsalmer

Dupa tergiversari si amanari ce au durat un an, cel de-al saselea capitol din cariera Shining a fost, in sfarsit, scris si publicat sub titulatura Klagopsalmer (sau pe romaneste Psalmi de tanguire). O premiera o constituie si faptul ca Kvarforth se pare ca a renunta la a mai angaja instrumentisti %u201Dzilieri%u201D pentru a da glas ideilor sale muzicale, astfel incat Klagopsalmer au in culise acelasi nucleu chitaristic care a instrumentat si mult-apreciatul V: Halmstad, iar acest fapt nu este lipsit deloc de importanta pentru felul in care prinde forma noul album. Si bineinteles, la fel ca si pana acum, orice album Shining trebuie sa cuprinda nu mai putin si nu mai mult de 6 piese, scindate intre protest si resemnare, primele fiind mai agresive, ultimele, facand loc reprimarii si resemnarii care prind glas in pasaje melancolico-depresive, tanguitoare. Pe langa obisnuita insertie a unui fragment cinematografic pe care o veti regasi pe parcursul fiesei finale Total Utfrysning (sau Excludere totala) si care, spre deosebire de albumele anterioare, este in suedeza, albumul mai contine si o piesa instrumentala cu atmosfera grea, din putine note %u2013 Krossade Dr?mmar och Brutna L?ften (in traducere Vise zdrobite si promisiuni netinute), precum si o preluare care a dat nastere la oarece confuzii in randul celor prea-nerabdatori pentru a astepta lansarea albumului. In cunoscutu-i stil, Kvartforth trebuie sa dea motiv de barfa; de data aceasta, a jucat un fel de ala-bala cu titlurile pieselor, astfel incat versiunea pe care o veti fi ascultat-o in preview corespunde mai putin cu versiunea oficiala; asadar, preluarea amintita, dupa o celebra %u2013 la vremea ei %u2013 formatie norvegiana de grunge poarta titlul Ohm (Sommer med Siv) si este interpretata in norevgiana. O veti recunoaste usor, dupa refrenul tanguitor La meg ligge, la meg ligge, la meg ligge igjen (lasa-ma sa ma culc) care duhneste a osteneala si senzatia de inutilitate a vietii si micime a omului in fata naturii, iar prin aceasta se integreaza perfect in peisajul ideilor vehiculate de multe alte compozitii semnate Shining.
Itele fiind astfel descurcate, Psalmii lui Kvarforth continua in directia impusa de capitolele IV : The Eerie Cold si V : Halmstad (considerat drept culmea artistului suedez), dar se detaseaza de acestea doua printr-un sound mai nevros, printr-o productie mai rugoasa, iar aici isi spun cuvantul decisiv cei doi chitaristi care au trecut de la statutul de musafiri sezonieri la cel de membri ai unei formatii. Daca in trecut, experimentarea ce constituie apanajul lui Kvarforth a ratacit mult pe caile bluesului, de data aceasta experimentarea include o revenire la metal, intregul album capatand un ton mai sumbru, aproape sinistru, cu mai multe ambiguitate in mesajul transmis de ideile muzicale si, prin urmare, cu mai multa tensiune. Nu lipsesc nici pasajele luminoase ce par sa faca nota discordanta cu spiritul anarhist si mesajul autodistructiv, depresiv cararcteristic compozitiilor semnate Shining. Partiturile de chitara si tobe sunt mult mai dezvoltate decat in trecut, ceea ce se concretizeaza in pasaje de rabufnire agresiva, de protest, cu solouri metaliste incredintate versatilitatii lui Gr?by, cu riffuri vanjoase si accente nervoase de bass, intr-un sound usor industrializat, inca de la prima piesa - Vilseledda Barnasj?lars Hemvist (Salasul Sufletelor Copiilor Rataciti). Kvarforth suna la fel de convingator si atunci cand isi varsa naduful furios si din gatlej, pe calea guturalelor si a tipetelor ragusite, dar poate si mai bine atunci cand se tanguie, foarte in ton cu exprimarea profesiunii de credinta Jag v?ljer att lida %u201DEu aleg sa sufar%u201D pe Pl?goande O%u2019Helga Pl?goande (Spirit al durerii, Oh, Sfinte spirit al durerii) si, desigur, compune cu multa sensibilitate. 
In ciuda tutor calitatilor, a solourilor, a rabufnirilor agresive, a subtilitatii si sofisticarii cu care structurile de baza ale black metalului sunt deghizate si diluate, ceva parca tine in loc piesele, cu o usoare senzatie de experimentare fortata, ca si cum ar ceda sub presiunea elogiilor aduse albumului anterior. Afinitatile fiecarui ascultator vor avea, desigur, ultimul cuvant in aprecierea acestui nou Shining care, hazardandu-se in explorarea unor combinatii care readuc in prim-plan instrumentele metalului traditional, este mai greu si mai incordat decat anterioarele doua si, prin urmare, mai pe gustul meu.

G.A.S. Nota: 9

Dupa o pauza de doi ani, Niklas "Kvarforth" si compania s-au intors cu un nou album de studio, VI / Klagopsalmer, unul dintre cele mai interesante albume lansate in acest an, insa nu cel mai bun lansat de catre Shining pana acum. Chiar si in acest caz, in care VI / Klagopsalmer nu a depasit capodopera V - Halmstad, reuseste sa straluceasca in multe alte aspecte. De aceasta data avem de a face cu un Shining mai progresiv si pe alocuri mai melodic decat in trecut. Insa totusi ceva pare a lipsi in ciuda plusurilor pe care le are acest material. Lipseste acel ceva care sa dea sclipire acestui album,VI / Klagopsalmer, lucru pe care multi dintre ascultatori l-au asteptat tinand cont de materialul precedent. Nu spun ca nu este un material bun, insa nu memorabil ca sa-l citez pe colegul Klawz. Discul reflecta faptul ca Shining s-au departat intr-un fel de zona suicidal black metal pe care ne-au prezentat-o pe materialele precedente intr-o forma sau alta, si arata o noua fata a acestora, o abordare progressive black metal a muzicii cu care ne-au obisnuit pana acum. Pe alocuri se resimte o puternica influenta din partea britanicilor de la Muse, ceea ce te face sa te gandesti ca asa ar fi sunat Muse daca ar fi cantat black metal. Shining au surprins placut  si de aceasta data, insa nu in proportie de 100%, compozitia lasandu-ti un gust amar la final si gandul ca discul ar fi putut fi mult mai bun. Probabil cel mai bun mod de a ii descrie pe Shinig unei persoane ce nu este familiara cu muzica acestora este de a ii privi pe acestia ca pe Mayhem-ul noii generatii, tinand totusi cont de evolutia muzicii intre perioadele in care au aparut aceste doua nume. Mai pe scurt cum ar putea fi descris noul disc al celor de la Shining? Cel mai bine ar putea fi comparat cu o nuvela al carei fir narativ te lasa oarecum in aer. Incepe, creste in intensitate si apoi nu mai vrea sa coboare de acolo decat pe un drum accesibil ci prefera o cale destul de anevoioasa care induce ascultaturului lipsa acelui ceva de care discul are nevoie pentru a fi perfect.

(+) Elementele progressive metal, partile melodice.
(-) Departarea de scena suicidal black metal, lipsa elementului care sa ridice discul.

H. Nota: 8.5