THREAT SIGNAL - Vigilance

    Dupa un Under Reprisal care a facut ceva senzatie in 2006, Threat Signal a fost aproape sa se desfiinteze, dar vocalistul Jon Howard a reusit sa-si gaseasca oameni cu care sa mearga mai departe. In 2009, Vigilance continua reteta de succes de acum cativa ani, bazata pe un death melodic, in maniera "core"-ului nord american, cu elemente de thrash, hardcore, sau chiar power metal. Uneori prea moale sa fie death, dar prea dur ca sa fie doar heavy, cumva pe teritoriile batute in ultimii ani si de Soilwork (chiar daca e o comparatie destul de incompleta), dar calcand si pe teritoriile Fear Factory, mai ales ca productia ii apartine, ca si in cazul albumului precedent, lui Christian Olde Wolbers. Fostul chitarist si basist din Fear Factory i-a cooptat de altfel pe Jon Howard si pe basistul Pat Kavanagh in proiectul sau intitulat Arkaea, inceput impreuna cu Raymond Herrera, in paralel cu disputele pentru numele de Fear Factory avute cu Burton C. Bell si Dino Cazares.
    Compozitional, albumul are un nivel ritmic excelent peste care alterneaza un registru agresiv, mai degraba in strofe, cu unul melodic in cadrul refrenelor. Baza pieselor o reprezinta  riff-urile sincopate, in general intr-o singura nota, cu multa pedala dubla care foloseste linii diverse si deloc liniare (Afterlife, To Remember). Constructia majoritatii pieselor continua cu o tema melodica de clapa sau de chitara, care devine leit-motivul piesei. Suplimentar, vine vocea nervoasa, un growl destul de melodic pe strofe, care schimba foaia pe refrene, trecand intr-o maniera clean-guturala. Alte piese ies din reteta, avand mai putina melodie si mai mult nerv, tehnice, dar pastrand aceeasi abordare a refrenelor, care da unitate albumului, dar in acelasi timp instaureaza un oarecare sentiment de deja-vu. Asta mai ales pentru ca si notele folosite par mai mereu aceleasi.
    Cumva sunt mai degraba amator al pieselor mai melodice, care au avantajul de a fi balansate si cu teme memorabile si reusite, categorie in care se inscriu Through My Eyes, In Repair sau Lost. Celelalte, de genul Beyond Recognition sau Severed, ma lasa un pic rece, fiind foarte ok instrumental, dar fara sa iasa in evidenta cu nimic. Riff-urile sunt bune, mai ales cele de pe pasajele mai putin in viteza, dar nu iesite din comun si incep sa se cam repete in decursul albumului. Imi plac insa solourile, acolo unde trupa lasa loc de asa ceva, si chiar ar merita sa o faca mai des.
    Vigilance nu e un mare progres dupa Under Reprisal, urmarind cumva doua directii de abordare, nici una dintre ele insa exploatata la maxim. Te pacaleste cu prima, mai catchy si melodica la inceput, apoi te duce spre teritorii mai agresive, pentru ca la final sa revina de unde a plecat. Cu ceva balast adunat pe drum.

Cynyc Nota: 8