KORPIKLAANI - Voice of Wilderness

Imaginati-va zeci de draci dansand in jurul focului, agitandu-se, impingandu-se si facand o harmalaie greu de descris, totul pe fundalul unei muzici demente, care iti supune trupul si spiritul facandu-te sa dansezi fie de vrei sau nu. Ei bine, daca muzica ar fi cantata de Korpiklaani si dracii ar fi niste vikingi insetati ( Beer Beer ) totul nu ar mai parea atat de caraghios, as putea spune chiar ca s-ar apropia de realitate.

Cu greu mi-as fi putut imagina vreodata atata energie degajata dintr-un singur album, asa cum se intampla cu Voice of Wilderness, albumul finlandezilor cu nume aproape imposibil de pronuntat. Tradus in engleza, ar insemna ceva de genul: Forest Clan, si, daca privesti pozele cu membrii trupei, cativa s-ar inscrie destul de bine pentru rolul de padureni.

Construita in jurul lui Jonne Järvelä, din fosta formatie Shaman, Korpiklaani canta un folk-metal extraordinar, plin de forta si energie. Metalul are rolul decisiv in majoritatea pieselor, insa imbinarea sonoritatilor dure cu cele pline de expresivitate din zona folk finlandeza este facuta cu multa pricepere, rezultatul final fiind un asa-numit humppa-metal. (Humppa este un dans finlandez, similar sambei braziliene, dar intr-un ritm mult mai rapid).

Personal, situez trupa undeva intre In Extremo (pentru vocea guturala si partea metalica) si Skyclad (pentru partile de folk si mai ales pentru ritmul indracit), dar asta doar pentru a va da o idee de ce se aude pe acest album. Jonne a cantat la un moment dat si alaturi de Finntroll, asa ca mai avem un punct de reper si in aceasta formatie, existand in mod clar anumite similaritati intre Finntroll si Korpiklaani.

In general piesele sunt foarte ritmate, de la un tempo mediu spre foarte ridicat, flautul, violina si acordeonul facandu-si simtite prezenta din plin. Ce imi place cel mai mult la aceasta formatie este modul in care au transpus muzica populara in metal, simbioza perfecta ce a iesit din aceasta alaturare. Metalul este fundatia pentru fiecare cantec, insa insertiile folk se aud perfect la fiecare piesa, fara a scadea din viteza de executie sau duritatea cantecului ( Cottages & saunas , Hunting song ). Foarte buna este si piesa Pine Woods , instrumentala, emanand in acelasi timp tristete si bucurie, ridicandu-te la dans dupa primele acorduri.

Korpiklaani reprezinta pentru mine o surpriza placuta si as vrea extrem de tare sa ii pot vedea intr-un concert, cred ca energia degajata ar fi enorma. O trupa foarte buna si un album de zile mari.

SkyDancer Nota: 9