NIGHTRAGE - Wearing A Martyr’s Crown

Mai melodic decat primele doua albume si mai brutal decat ultimul - asa isi asigura Marios Iliopoulos fanii intr-un interviu dat acum ceva vreme cu privire la sound-ul noului album Nightrage. Ma tem ca la vremea respectiva nu multi au crezut in aceste declaratii, tinand cont ca precedentului disc, A New Disease Is Born, a fost mai degraba un exercitiu nereusit, al unei trupe care a incercat sa tina pasul cu moda, virand artificial catre zona metalcore.  
Daca acel album a stat sub semnul experimentului esuat, Wearing A Martyr%u2019s Crown este intoarcerea grupului la forma care l-a consacrat, un adevarat tribut adus perioadei de glorie a celebrului Gothenburg sound.
Nightrage-ul anului 2009 ramane in continuare o alianta greco-suedeza, desi din componenta anterioara nu mai este prezent decat mastermind-ul Marios Iliopoulos, ceilalti colegi de trupa fiind achizitii noi. Nu ar fi exclus ca prospetimea si dinamismul acestui album sa se datoreze intr-o mare masura acestei echipe noi. De fapt schimbarile radicale de formula componistica nu trebuie sa mire pe nimeni pentru ca Marios a reconstruit din temelii Nightrage de cateva ori in ultimii sapte ani, prin aceasta trupa trecand o serie de muzicieni, unii dintre ei legendari (Lindberg sau Englund). Si ca tot veni vorba de artisti cunoscuti, trebuie sa stiti ca Nightrage nu sta rau deloc la capitolul invitati pentru acest album, Fredrik Nordstrom (Dream Evil), Sakis Tolis (Rotting Christ) si Gus G (Firewind) contribuind fiecare la cate o compozitie de pe Wearing A Martyr%u2019s Crown.
Shed The Blood, piesa care da startul albumului, pare sa isi asigure ascultatorii ca scopul nedeclarat al lui Wearing A Martyr%u2019s Crown este acela de a readuce in atentie death metal-ul suedez, asa cum era el la inceputuri, deosebit de brutal si rapid, dar cu o agresivitate gravata pe riff-uri si solo-uri melodice. A Grim Struggle si Among Wolves sunt alte exemple perfecte de swedish metal in forma lui originala si este aproape fascinant sa audiezi in 2009 un album care s-ar fi incadrat perfect in discografia In Flames intre Jester%u2019s Race si Whoracle.
Olof si Marios se dueleaza permanent in riff-uri, armonii si solo-uri de chitara care mai de care mai inspirate, dar nu lipsesc nici momentele acustice (pasajul de factura flamenco de la finalul lui Collision Of Fate, secventa melancolica de la inceputul lui Mocking Modesty  si superba compozitie instrumentala Sting Of Remorse fiind edificatoare),
Tanarul vocalist Antony Hamalainen este un demn discipol al lui Tomas Lindberg, iar growl-urile sale se incadreza la fix in structura pieselor, fiind acompaniat uneori de o voce clean si sustinut permanent de o sectie ritmica foarte precisa si energica.
Este clar ca Marios are un dar special in materie de compozitie, toate cele 11 piese de pe  Wearing A Martyr%u2019s Crown fiind mici bijuterii, catchy, dar fara a pierde deloc din furie si agresivitate. Daca adaugam tehnica instrumentala desavarsita si valorile ridicate ale productiei, care pune pe deplin in valoare performantele muzicienilor, avem imaginea unui album cu sanse ridicate la titlul de cel mai reusit disc de melodic death metal al primei jumatati de an.

Dragos P. Nota: 9