SALTATIO MORTIS - Wer Wind saet

A treia recenzie Saltatio Mortis din 2005 si pin-acuma, a treia persoana care s-o scrie. Deci n-o s-aveti parte de parerea unui observator familiarizat cu trupa, pentru ca, intre timp,Nebelhexa si Skydancer si-au gasit ceva mai interesant de facut, dar o sa aveti parte de ceva si mai misto: obiectivitate! Daca trei persoane diferite zic de bine despre Saltatio Mortis, n-are cum sa fie o trupa rea si ar trebui sa puneti mina sa ascultati.

Oricit as incerca sa nu repet ce au spus inaintasii mei, nu am cum evita cuvintul cimpoi si tare ma tem ca nici cuvintul oboi. Pentru ca in Saltatio Mortis exista un singur chitarist, dar trei cintareti la cimpoi si oboi, deci va dati seama ce iese cind incep sa cinte toti odata! Rezultatul e ca n-am mai auzit atita cimpoi cu oboi la un loc in toata viata mea. Si am beneficiat de ceva expunere, pentru ca, in urma cu mai multi ani, doi amici in pana de inspiratie mi-au facut cadou de ziua mea doua cduri cu Irish Fiddles and Pipes, pe care le-am ascultat din politete si m-am prefacut ca ma bucur. Cu Wer Wind saet nu a trebuit sa ma prefac, chiar mi-a placut. Cum spuneam mai sus, singura chitara din trupa sustine partea de metal, respectiv, vine cu niste riffuri decent de antrenante. Armoniile puse peste riffurile astea sunt cintate de stiti voi cine, ca v-am spus. Deci uitati chitara solo, uitati clapele. Kaputt. Heraus. Cimpoi frate. Oboi, soro. Dar respectivele linii melodice sunt in asa fel facute si redate, incit nu conteaza. Probabil ca e un hibrid la care Saltatio Mortis lucreaza de ceva vreme, asa ca pe discul asta combinatia de metal cu instrumente medievale suna natural si baietii au aerul unora care stiu bine ce fac. Cu o mica exceptie, care insa e atit de amuzanta incit e foarte usor de iertat: pronuntia vocalului pe La Jument de Michao, piesa cintata in limba franceza. Desi stiu mai bine franceza decit germana, am inteles mai mult din celelalte piese decit din asta. Nici nu era greu, pentru ca din asta nu am inteles aproape nimic. N-am inteles nici de ce. Probabil o fi o prelucrare ceva, piesa nu e deloc rea, dar mai bine aduceau un francez s-o cinte. Sau barem un elvetian.

Elementul medieval nu e chiar atit de pregnant. Dupa ce cimpoaiele si oboaiele atrag atentia, e nevoie de ceva care s-o mentina. Jumatate din piesele de pe disc sunt cel putin excelente si nemtii fiind smecheri, au inghesuit cinci dintre ele chiar la inceput. Deci luati orice piesa pina la Kaltes Herz inclusiv, ca sa vedeti ce sunt in stare. Doro apare pe Salome, e foarte bine pus in scena dialogul cu Alea der Bescheidene. Nu trebuie sa va mai spun sa fiti atenti si la a zecea, sigur o s-o remarcati. E un hard rock ritmat, usor punkish in momentele antrenante si un pic gothic in cele melancolice, cu ceva elemente de muzica populara medievala. Eu sesizez si o idee de industrial printre toate astea, e posibil sa fie din cauza versurilor in germana si a vocii nemelodice, aproape vorbita, nu tocmai remarcabila, dar nici incompetenta. Tragind linie si adunind, Wer Wind saet nu m-a facut fan Saltatio Mortis, dar am petrecut momente agreabile in compania lui si sigur o sa fiu cu ochii pe trupa de acum inainte.

Klawz Nota: 8